Am fost la megaspectacolul “Dragonul” de Evghenii Şvarţ, montat de Vadim Prodan la Teatrul Naţional „Mihai Eminescu” şi tot datorită Fundaţiei “Edelweiss”, a evidenţiat regizorul.
M-a uluit Dragonul.
Sper că la baza scrierii acestei piese a fost realitatea celor 3 capete, scuzaţi, capuri politice din Basarabia(mă refer, v-aţi dat seama, la Dodon-Greceannîi-Abramciuk, că nu mă duce capul la altele).
Însă la sfîrşitul premierei m-am întristat.
Pentru că adevăratul mire-învingător Lazelot, precum e dat să se-ntîmple mai totdeauna, a fost unicul actor din scenă, care-a plecat acasă fără barem o floare.
Vai, spectatori, spectatori, ce-aţi aplaudat cuvintele lui, aţi memorat sfaturile lui magistrale, dar n-aţi găsit un trandafir şi pentru el, ci toţi ia-ţi dăruit eroilor-profitori de posturi, regalii şi bani.
Poate că într-o zi, cînd va fi să omorîm dragonii ce sălăşluiesc în fiecarele din noi, nu vom uita de cei de ne-au dăruit atîtea revoluţii, ca să vină prădalnicii de toate culorile politice şi să le profaneze definitiv.
