Este vorba de un Referendum Constituțional, inițiativă promovată de mai mult timp de către liberalul Mihai Ghimpu, încă în perioada când asigura interimatul funcției de Președinte al Republicii Moldova.

Unii lideri ai Alianței au evitat să aplice această soluție și pe rând au dat asigurări că în toamna lui 2011 șeful statului va fi ales.

Primul care s-a declarat convins că vom avea un președinte, a fost liderul PLDM, Vlad Filat în vara anului trecut când s-a adresat națiunii. Ulterior domnul premier s-a retras, anunțând că PLDM va acorda toate cele 31 de voturi ale sale pentru candidatul alianței.

Ieșirea grupului Dodon din fracțiunea PCRM a constituit o umbră de speranță atât pentru țară, cât și pentru cei din AIE, cel puțin la nivel de declaraţii.

 Următorul care s-a arătat sigur că în noul an vom fi felicitați de Președintele Republicii Moldova și nu de cel interimar, a fost însuși candidatul AIE, tot el și lider PDM, Marian Lupu. Acesta , pentru a se asigura că cei din alianță îl vor vota, a solicitat chiar, să fie arătate buletinele de vot.

Acest fapt a determinat Curtea Constituţională să declare neconstituţionale deciziile luate de către comisia specială pentru alegerea șefului statului. Ca urmare, aleșii poporului au considerat că scrutinul nu a avut loc.

 La câteva zile de la decizia Curții, AIE declară că vor referendum constituțional. La prima vedere s-ar părea să fie un referendum ce s-ar deosebi de cel din septembrie 2010, când era vorba de modificarea articolului 78, pe când acum alianța de guvernare dorește să introducă un număr mai mare de modificări.

Din spusele lui Marian Lupu, referendumul constituţional ce urmează a fi organizat în primăvara acestui an, va viza doar articolele ce ţin de simplificarea alegerii preşedintelui. Aceasta înseamnă că cetăţenii vor trebui să se pronunţe vizavi de micşorarea numărului de voturi necesare pentru alegerea şefului statului (61 voturi).

Noul mecanism ar putea să prevadă o reducere bruscă sau una treptată a numărului de voturi, de la 2/3 la majoritatea simplă (51 voturi). Adică AIE preia inițiativa din 2010 a PCRM, care în primă instanță a fost lăsată la o parte de alianță ,iar apoi a fost propusă după ce comuniștii au retras-o.

Unii membri ai alianței au declarat că pe lângă aceste modificări ar mai trebui modificate și atribuțiile președintelui care, în opinia unora, nu corespund cu cele dintr-un stat parlamentar. Dincolo de articolele care vor fi supuse la referendum apar o serie de întrebări și suspiciuni. De ce și-a schimbat poziția PLDM, care declara anterior că textul unei Constituții e un document complex care nu poate fi elaborat în câteva zile?

 Acum se pare că liberal-democrații cred că niște modificări, care au în spatele lor valori europene și sunt elaborate în baza unor principii, pot să fie elaborate în mai puțin de trei luni.

La ce trucuri de PR vor mai apela liderii partidelor din alianță (și nu numai) la acest referendum. Or, la referendumul din septembrie 2010, am văzut prin tot orașul fotografii ale liderilor politici, prin care fiecare își exprima dorința ce fel de președinte își dorește și ce va trebui să facă președintele dacă va trece referendumul.

Ce staff electoral va fi: AIE comun sau din nou separat? Din ceea ce arată discuțiile de moment se pare că va fi iar staff-ul ,,Racu, Broasca și o Știucă”. Cel puțin, la această concluzie ajungem după întâlnirea în fața presei a experților liberali, și declarațiile care vin din interiorul PDM, Dumitru Diacov vs Marian Lupu. Primul – cerând colegilor să recurgă la ajutorul rațiunii înainte de începerea procedurii de desfășurare a referendumului; celălalt – exprimându-şi siguranța că acesta va avea loc.

 Un nou măr al discordiei care apare în umbra referendumului din aprilie (în cazul în care el va fi validat) se referă la modul în care actualul sau viitorul legislativ vor aplica aceste modificări. Și în acest caz politicieni, politologi, constituționaliști, într-un cuvânt, toată suflarea politică și politologică de la Chișinău are păreri împărțite.

 Câteva lucruri mai rămân neclare.

 Primul: unde „s-a evaporat” promisiunea cu care s-a născut proiectul PLDM, care în 2007 promitea că cetățenii vor avea dreptul să-și aleagă singuri președintele?

Doi: de ce în Republica Moldova pentru tot ce nu merge, se face vinovată Constituția? Să avem noi oare un fundament atât de șubred sau e vorba de calitatea clasei politice?

Cert este un lucru – indiferent de calitatea legilor, și a clasei politice, cei 20 de ani de independență ne-au demonstrat că există întotdeauna acea muchie de cuțit care unora le va permite să se mențină, iar altora să se promoveze.

 Când s-a născut liderul fracțiunii parlamentare a lui Filat, ea năștea al doilea copil, încercând din răsputeri să facă față unui regim care o persecuta.

Pentru că ea, mama, credea în alt Dumnezeu decât cel impus de URSS. Îl aștepta zi și noapte pe tata din închisoare și se ruga prin unghere să nu i se întâmple ceva și coloneii KGB să-l mai slăbească cu interogatoriul.

Mai târziu, în timpul când venea pe lume comunistul jurist Sergiu Sârbu, bătrâna legăna primul nepot. Regimul sovietic dispăruse și ea adormea și se trezea cu Biblia sub cap.

 Mai târziu, când Iurie Roșca s-a gândit că ar fi cazul să scoată de la naftalină megafonul ascuns prin șifonierele de la sediul partidului-fantomă, mama devine străbunică. Drept că nu a ajuns încă să-și vadă strănepotul, pentru că e născut și crește hăt peste ocean, în SUA. Dar poate până vom avea stabilitate în țară și pensii adecvate, va reuși să-l vadă și pe el.

 Mama mea e născută la sud, în satul din care au fost deportați părinții lui Dumitru Diacov. A auzit despre el, bineînțeles. Știe că e din PD, de unde e și Marian Lupu. Pe Lupu l-a întâlnit odată la clubul din sat, la o adunare preelectorală, și l-a întrebat dacă știe rugăciunea “Tatăl nostru”. Actualul președinte interimar i-a spus-o și mama l-a votat. Fără să știe că republica noastră este parlamentară sau semiprezidențială. Ea l-a votat pentru că Lupu a știut rugăciunea sacră a fiecărui creștin. A votat acest partid fără să știe că, mai târziu, colegul lui Lupu, Diacov, va declara că un alt referendum privind modificarea articolului 78 din Constituție înseamnă un “consens național” între forțele aflate la putere.

Sunt sigură că singurul sens al cuvântului “consens” pentru mama este să să împace bine cu primarul din sat, care vine din PL și care îi este “dator” cu trei sau patru sute de lei pentru medicamentele pe care le administrează zilnic. Mama știe și despre comuniști. De foarte mult timp știe despre ei. De când era tatăl în închisoare și refuza să i se închine lui Hrușciov. A vorbit, tot la club, și cu Voronin, și cu alții de-ai lui care, când au venit în sat, au solicitat fostei primărițe să încleie gardul Primăriei cu secere și ciocane. Nu cred că pe mama ar deranja-o tare dacă acest Referendum va stabili alegerea șefului statului cu doar 51 deputați. Cu atât mai mult dacă rezultatele prezenței la urnele de vot vor fi sau nu validate. Nici dacă, vorba comunistului Ion Ceban, această acțiune a Alianței pentru Integrare Europeană este un “plebiscit ilegal”.

Analistul politic Roman Mihăeș susține că, din vreme ce pragul electoral va fi modificat, nimeni nu va mai avea nevoie de Voronin. Alte voci afirmă că există o înțelegere tacită întrei cei trei Vlazi și că, prin acest pas, se intenționează readucerea comuniștilor la putere.

 Mama nu va merge la primar să întrebe ce înseamnă acest Referendum, pentru că nu o mai țin picioarele să bată atâtea drumuri. Aceste forțe ar putea să-i prindă bine atunci când va terbui să ajungă în centrul satului, la același club, la alegerile anticipate.

 Mama nu știe dacă acest Referendum e de bine sau de rău; ea așteaptă un alt politician care va păși pragul satului, pe care să-l îmbie părintește după club și să-l întrebe dacă știe “Tatăl nostru”. Pe ea n-o deranjează dacă AIE a ajuns greu la concluzia că da, uite, anume un Referendum ne va scoate din criza constituțională, cum afirma dl Streleț.

 Mama mea are 78 de ani. Ca ea, în sat la noi sunt sute de bătrâni care, atunci când se roagă, cer bunului Dumnezeu și înțelepciune pentru împărații lumești. Și acești bătrâni știu că, zilele care le-au mai rămas de trăit, ar trebui să fie pașnice și pline de dragoste.

Explicați-le lor ce înseamnă Referendum și poate se vor ruga și pentru ca el să aibă loc.

Doar explicați-le.

Îmi spune că ştie de ce nu mi s-a oferit microfonul de ziua lui Eminescu pe Aleea Clasicilor din Chişinău.

 Cică acolo erau şefii din Pl şi PLDM, iar eu sunt, din păcate, prea independent…în gîndire şi scris, fiind membru al …niciunui partid.

 Am tăcut ca ţărîna. N-am găsit altceva ce să-i spun. ************************************************************************************* Mă telefonează H. M.

 Îmi spune că n-a apărut doar materialul meu “Cine se teme şi de postumul Teleucă ?” într-o publicaţie politică-economică- științifică-sportivă şi literară din Chişinău, care şi ea, de la 6 iunie 2010 a refuzat să găzduiască toate materialele critice la adresa fostei şi actualei guvernări, semnate de umila mea persoană. De ce oare?

Am tăcut ca iarba. Lăsat-am tăcerile toate să glăsuiască. ************************************************************************************* Îmi scrie E.Tomac, secretar de Stat în guvernul României, tot el director general al Departamentului pentru românii de pretutindeni, adică şi pentru mine.

 Vrea să-i fiu prieten pe facebook.

Solicită adeziunea mea.

 Da, îi spun, însă cum pot fi cu adevărat prieten cu un om, care conduce o instituţie ce n-a susţinut, din 1995 şi pînă azi, nici Festivalul “Maluri de Prut”, nici revista „PHOENIX”, nici Acţiunea „O flacără întregitoare de neam”, in memoriam Adrian Păunescu, nici Festivalul “Steaua Românimii”, nici Festivalul „Steaua Chişinăului”, nici Dicţionarul scriitorilor români contemporani de pretutindeni, nici Antologia poeziei româneşti în mileniul trei, nici Acţiunea ” Unde-s doi puterea creşte” nici…nici…nici…

Nu le-a susţinut barem cu 1 leu(!), cînd alţii( a se citi: aceiaşi), încoronaţi cu blaturi şi relaţii reciproc avantajoase, beneficiau ( şi beneficiază!) de 50-100 mii Euro minimum în fiecare an.

Doar din caznaua statului român, unul fiind, dar nu pentru toţi! Măria sa, Dl Tomac, îmi promite să se intereseze şi să repare cumva „gafa” eternului Cosma şi mă asigură că în acest sens se va înîlni cu mine la Chişinău FO-O-O-ARTE curînd.

Trece-o vară—-nu e.

Trece-o toamnă—ia-l de unde nu-i.

Trece-o iarnă— e dat dispărut în neantul istoriei şi gata.

 Şi cînd mai aflu că în 4 luni a fost la Chişinău de doar…4 ori mă plictisesc de tot. Între Tomac şi Cosma, care avea acelaşi text—nici o diferenţă!

 Şi cînd aflu că românii de profesie de la Chişinău şi Cernăuţi şi-au înălţat castele în România, R Moldova, Ucraina, s-au înţolit cu apartamente gratis în inima Ţării, ridică lunar salarii, îndemnizaţii şi alte plăţi de zeci de mii de euro şi cîte şi mai cîte privilegii de stat, chiar mi se face milă şi ruşine pentru milioanele de români minţiţi şi jecmăniţi de Roşca şi toţi urmaşii urmaşilor lui în vecii vecilor fără amin.

Profitori de onoare, români de profesie şi punctum!

Guvernatorii României mele vreme de 20 de ani îi susţin doar pe aceştea, pe cei de ştiu o singură lozincă: “Trăiască EU!”

 Aşa să înţeleagă “reprezentanţii” hulpavi ai intereselor naţionale româneşti din Basarabia şi Bucovina să apere “sărăcia şi nevoile şi neamul” nostru înstrăinat în istorie, prin înnavuţirea lor obraznică, la infinit?!

Guvernatorii Patriei tuturor românilor de la 1990 încoace îl susţin doar pe alde Marchel(vezi cazul Lazurcă), acel Marchel, episcopul antiromân de Bălţi şi Făleşti, care l-a izgonit pe viitorul mitropolit al Basarabiei noastre, Petru Păduraru, cu pistolul din catedrala bălţeană unde slujea, pe alde Voronin, pe care l-au ajutat să redevină preşedinte în 2005(vezi cazul Băsescu ), pe alde recent demisul Baconsky, cel care în decembrie 2011 triumfa de bucurie la Kiev că România n-are pretenţii teritoriale faţă de Ucraina şi că niciodată nu le va avea, Iar noi, milioanele de români basarabeni şi bucovineni, săraci şi goi, trebuie doar să îmbogăţim statul roman cu sute şi mii de euro pentru a recăpăta, nepreferenţial şi aşteptînd la cozi interminabile, ce ni s-a furat, de fapt: cetăţenia română!

 Pentru-ai îmburghezi cu leii noştri împrumutaţi pe „exponenţii intereselor strategice româneşti din afara României” , adică tot pe ei, pe aceiaşi nesimţiţi şi nesătui cavaleri, comandori, vulturi şi trişori de neegalat în istoriile scrise şi nescrise ale Ţării!

 O, Doamne-Dumnezeule, cîtă nedreptate pe cap de locuitor român înstrăinat!

În loc să ni se dea fără plată ceea ce ni se cuvine de la naştere, noi trebuie să plătim din greu şi să pupăm mîna lui Băsescu, Boc, Baconsky, Tomac, Cosma, Lazurcă şi alte ve(n)dete de Lux european!

 Şi asta în timp ce pentru o deplasare de serviciu la cei 3, 5 români din Australia departamentul dlui Tomac aruncă în vînt 35 mii euro, iar un Bade de-al meu, deputat ales de românii înstrăinaţi, de 1 an de zile şi nopţi vizitează la rînd, ţară după ţară, cu gîndul la alegerile parlamentare viitoare, irosind banii statului român în criză profundă.

 Pe cei doi i-a depăşit doar fratele lor, Filat I al Basarabiei, care de dorul celor 3 moldoveni din Azerbaidjan a cheltuit doar 80 mii euro dintr-o împuşcătură. ************************************************************************************* Mă telefonează G.D.

 Îmi spune că a fost telefonat de un cinovnic fără moarte din Guvern, responsabil de cultura Moldovei.

 I-a zis să mă mai potolească din gîndit, să mă mai stingă din scris.

 Dl G.D. l-a sfătuit pe cinovnic să-mi telefoneze personal.

 La auzirea acestor cuvinte, pezevenchiul nici liber(al), nici democrat, a închis subit telefonul.

——————————————————————————————————- Mă invită la o saună cu bici A.S.

 Îmi recită abia pe şoptite că cineva de la Academie(?) a ticluit o scrisoare către Bill Gates, rugîndu-l respectuos, în numele întregii intelectualităţi a R Moldova, să-mi fie interzis accesul la internet pentru următorii 10 ani, cel puţin.

Aflu că demersul cu pricina a fost semnat şi de El, de respectivul cinovnic.

Dl A.S. mă asigură că tot acest şir de interdicţii, inclusiv excluderea din emisiunile tuturor televiziunilor din Chişinău, e opera unor personalităţi, ce-şi duc monumentele antume după sine(M.Eminescu), e lucrarea unor veşnici eroi naţionali, numai buni de canonizat, în locul lui Eminescu, bineînţeles.

 Mda, zic, şi vă întreb: “Oare dictatura personalităţii să conducă Basarabia pînă-n mormînt?”

 Mda, zic, şi tot întreb:” Să fi substituit noi Tatăl Nostru cu indezirabilul cult al veşnicilor eroi naţionali de pe Bîc?”

 M-am interogat şi-am tăcut ca stejarul. Şi n-am avut altceva ce să-mi răspund. ********************************************************************************* Mă terorizează vreme de-o oră la telefon dl. S.A.

 Scriitorul, mai ieri prieten şi admirator al blogului meu, mă ameninţă vehement. Tună şi fulgeră că din cauza laudei ce i-am adus-o marelui poet Victor Teleucă, de mîine nu va mai citi ce public pe net.

O pedeapsă mai grea nu există!!!

Înlănţuit fiind şi aruncat în groapa cu lei a negrei sale guri, sfîrşesc de scris şi exclam: “Doamne-Dumnezeule, Sfinte Iisuse Christoase, ce mi se mai întîmplă de la o vreme?

 Ghearele cenzurii şi-ale interdicţiei mă vînează de peste tot.

Şi cu cît sunt mai numeroase răgetele ce vor să mă redea neînsufleţitei Tăceri, cu atît mai mult îmi dau seama, la fiece pas, că mi-s dragi ca Vladimir Voronin!

 Aleluia!

Îmi spune că ştie de ce nu mi s-a  oferit  microfonul de ziua lui Eminescu pe Aleea  Clasicilor din Chişinău.
Cică acolo erau şefii  din Pl şi PLDM, iar eu sunt, din păcate, prea independent…în gîndire şi  scris, fiind membru al  …niciunui partid.
Am tăcut ca ţărîna.
N-am găsit altceva  ce să-i  spun.

Nu le-a  susţinut barem  cu  1 leu(!),  cînd alţii( a se citi: aceiaşi), încoronaţi cu blaturi şi relaţii reciproc avantajoase, beneficiau ( şi beneficiază!)  de 50-100 mii Euro  minimum în fiecare an.
Doar din caznaua statului român, unul fiind, dar nu pentru toţi!
Măria sa, Dl Tomac, îmi promite să  se intereseze şi  să repare cumva  „gafa”  eternului Cosma şi mă asigură că în acest sens se va înîlni cu mine la Chişinău FO-O-O-ARTE  curînd.
Trece-o vară—-nu e.
Trece-o toamnă—ia-l de unde nu-i.
Trece-o iarnă— e dat dispărut în neantul istoriei şi gata.

Şi cînd mai aflu că în 4 luni a fost la Chişinău de doar…4 ori mă plictisesc de tot.
Între Tomac şi Cosma, care avea acelaşi text—nici o diferenţă!
Şi cînd aflu că românii de profesie de la Chişinău şi Cernăuţi şi-au înălţat castele în România, R Moldova, Ucraina, s-au  înţolit  cu apartamente gratis în inima Ţării, ridică lunar salarii, îndemnizaţii şi alte plăţi  de zeci de mii de euro şi cîte şi mai cîte privilegii de stat, chiar mi se face milă şi ruşine pentru milioanele de români minţiţi şi jecmăniţi de Roşca şi toţi urmaşii urmaşilor lui în vecii vecilor fără amin.

Profitori de onoare, români  de profesie şi punctum!

Guvernatorii României mele  vreme de 20 de ani îi susţin doar pe aceştea, pe cei de ştiu o singură lozincă: “Trăiască  EU!”
Aşa să înţeleagă “reprezentanţii”  hulpavi ai  intereselor naţionale româneşti din Basarabia  şi Bucovina  să apere “sărăcia şi nevoile şi neamul” nostru înstrăinat în istorie, prin înnavuţirea lor obraznică, la infinit?!
Guvernatorii  Patriei tuturor românilor de la 1990 încoace îl susţin doar pe  alde Marchel(vezi cazul Lazurcă), acel  Marchel, episcopul antiromân de Bălţi şi Făleşti, care l-a izgonit pe viitorul mitropolit al Basarabiei noastre, Petru Păduraru, cu pistolul din catedrala bălţeană unde slujea, pe alde Voronin, pe care l-au ajutat să redevină preşedinte în 2005(vezi cazul Băsescu ),  pe alde recent demisul   Baconsky, cel care în decembrie 2011 triumfa de bucurie la Kiev că România n-are pretenţii  teritoriale faţă de Ucraina şi că niciodată nu le va avea, Iar noi, milioanele de români basarabeni şi bucovineni, săraci şi goi, trebuie doar să îmbogăţim statul roman cu sute şi mii de euro pentru a recăpăta, nepreferenţial şi aşteptînd la cozi interminabile, ce ni s-a furat, de fapt: cetăţenia română!

Pentru-ai  îmburghezi cu leii noştri împrumutaţi pe „exponenţii intereselor strategice româneşti din afara  României” , adică tot pe ei, pe aceiaşi nesimţiţi şi nesătui cavaleri, comandori, vulturi şi trişori de neegalat în istoriile scrise şi nescrise ale Ţării!

O, Doamne-Dumnezeule, cîtă nedreptate pe cap de locuitor român înstrăinat!
În loc să ni se dea fără plată ceea ce ni se cuvine de la naştere, noi trebuie să plătim din greu şi să pupăm mîna lui Băsescu, Boc, Baconsky, Tomac, Cosma, Lazurcă şi alte ve(n)dete  de Lux european!
Şi asta  în timp ce pentru o deplasare de serviciu la cei 3, 5 români din Australia departamentul dlui Tomac aruncă în vînt 35 mii euro, iar un Bade de-al meu, deputat ales de românii înstrăinaţi, de 1 an de zile şi nopţi vizitează la rînd, ţară după ţară, cu gîndul la alegerile parlamentare viitoare, irosind banii statului român în criză profundă.
Pe cei doi i-a depăşit doar fratele lor, Filat I al Basarabiei, care de dorul celor 3 moldoveni din Azerbaidjan a cheltuit doar 80 mii euro dintr-o împuşcătură.
*************************************************************************************
Mă telefonează G.D.
Îmi spune că a fost telefonat de un cinovnic  fără moarte din Guvern, responsabil de cultura Moldovei.
I-a zis să mă  mai potolească din gîndit, să mă mai stingă din scris.
Dl G.D.  l-a sfătuit pe cinovnic  să-mi telefoneze personal.
La auzirea acestor cuvinte, pezevenchiul nici  liber(al), nici democrat, a  închis subit telefonul.
——————————————————————————————————————————————
Mă invită la o saună cu bici A.S.
Îmi  recită abia pe şoptite că cineva de la Academie(?) a ticluit o scrisoare către  Bill Gates, rugîndu-l respectuos, în numele întregii intelectualităţi a R Moldova, să-mi fie interzis accesul la internet pentru următorii 10 ani, cel puţin.
Aflu că demersul cu pricina a fost semnat şi de El, de respectivul cinovnic.
Dl A.S. mă asigură că tot acest şir  de interdicţii, inclusiv excluderea din emisiunile tuturor televiziunilor din Chişinău, e opera unor personalităţi, ce-şi duc monumentele antume după sine(M.Eminescu), e lucrarea unor veşnici eroi naţionali, numai buni de canonizat, în locul lui Eminescu, bineînţeles.
Mda, zic, şi vă întreb: “Oare  dictatura personalităţii  să conducă Basarabia pînă-n mormînt?”
Mda, zic, şi tot întreb:” Să fi substituit noi  Tatăl Nostru  cu indezirabilul cult al veşnicilor eroi naţionali de pe Bîc?”
M-am interogat  şi-am tăcut ca stejarul.
Şi n-am avut altceva ce să-mi răspund.
*********************************************************************************

Mă terorizează vreme de-o oră la telefon dl. S.A.
Scriitorul, mai ieri prieten şi admirator al blogului meu, mă ameninţă vehement. Tună  şi fulgeră  că din cauza laudei ce i-am adus-o marelui poet Victor Teleucă, de mîine nu va mai citi ce public pe net.
O pedeapsă mai  grea nu există!!!
Înlănţuit fiind  şi aruncat în groapa cu lei a negrei sale guri, sfîrşesc de scris şi exclam:
“Doamne-Dumnezeule, Sfinte Iisuse Christoase, ce mi se mai întîmplă de la o vreme?
Ghearele cenzurii  şi-ale interdicţiei mă vînează  de peste tot.
Şi cu cît sunt mai numeroase răgetele  ce vor să mă redea neînsufleţitei  Tăceri, cu atît mai mult îmi dau seama, la fiece pas, că mi-s dragi ca  Vladimir Voronin!

Pictată cu zăpezi de un ascet.

Și vrînd să fug de rai cît mai departe,

Chem un taxi și-mi spun fetele toate:

“Mașin svobodnîh v nepogode net!*”

———————————————

Ninge etern cum n-a mai nins vreodată,

E-mpotmolit în drum și om, și cal,

Nimeni găsește pîrtii înspre poartă

Și grav bolnav de-un sfînt colind, vreau, Tată,

Să mor pe brațul Iernii în Ardeal.

—————————————–

Dar încă nu mi-i dat să port cununa

Alesului de Cer anahoret

Și-oriunde aș telefona—totuna!—

Ca-n Rusia mi se răspunde-ntruna:

“Mașin svobodnîh v nepogode net!”

——————————————–

Și-adorm, uitîndu-mă la geam cum ninge

Și telefonul trist din cabinet,

Pe toate supărat, încet se stinge

Și doar ecoul lui prin vis m-atinge:

“Mașin svobodnîh v nepogode net!”

…………………………………………………………

“Mașin svobodnîh v nepogode net!”

………………………………………………………..

“Mașin svobodnîh v nepogode net!…”

22 ianuarie 2012

*–“Pe timp nefavorabil nu-s mașini!”(din rusă)

Organizat de Guvern, sub permanenta oblăduire a dlor Filat, Moldovanu, bănuiesc, și a ministrului de profil, și a deputatului-președinte CNO…

 Toți prezenți…în prezidiu.

 Din prima secundă văd un panou publicitar imens pe ecran, care apare și tot apare, mai des decît chipul deja legendar al Primului nostru contrabanSISt.

Nicolae Buceațchi e la microfon, semn că olimpicii conduși de liberali și liberali-democrați sunt la datorie.

Totul e minunat pînă la un moment…

Cînd reapare în prim-plan panoul cu litere imense IFIVAS, iar crainicul ne anunță că sponsorul oficial al Campionatului e Federația(corect: Fundația/Fondul) internațională pentru ajutorarea veteranilor și invalizilor din sport, al cărei președinte e dl …Grigore KARAMALAK!

Hopa!

Înainte de pronunțarea numelui Bulgarului nostru căutat și răscăutat de structurile de drept ale R Moldova vreme de ani (stră)buni, crainicul a făcut o pauză și apoi ca din pușcă l-a declarat persona forte grata pe Bulgaru, tot el Karamalak, tot el X, tot el Y, tot el Z!

Tot el…!!!

 Și tot el, Neînvinsul!

Halal de așa justiție la moldoveni!

Halal de așa respect față de cetățenii acestui stat, furați și mințiți de conducătorii lor cu nerușinare.

Adică ce să înțeleg, domnii mei?

 Că R Moldova nu dispune de bani pentru organizarea unui biet campionat național și a apelat la mila inculpatului fugar Karamalak, pe care nu-l poate prinde pentru că Putin, fratele de cuget și box al lui Filat, nu vrea să-l extrădeze pentru că acesta, Karamalak, e și sponsorul său?

 Știe și cel nenăscut că datul în urmărire generală, Bulgaru, cel cu 33 de pașapoarte și tot atîtea identități, nefalse, evident, a fost sponsorul PCRM cu numai 500 000 lei, apoi cineva a zis, oferind și niscaiva poze despre finanțarea de către eroul nostru a răposatei AMN, azi văd că Invincibilul Karamalak nu e străin nici de PL, nici de PLDM.

 Aoleu, mamă!!!

 Dapoi la voi Puterea s-a contopit de mult cu Caramalac, nu înțelegi?-mă convinge prietenul meu, Adevărul.

 Aoleu, tată!!!

Dapoi Karamalak e sponsorul oficial al R Moldova, nu știai doar tu?—mă anunță, tardiv, Întristarea.

 Și doar eu, doar eu, unul, nu-i cred!

 Soția sa, Irenne, deși oficial e tot divorțată de cioban, locuiește în tîrla acestuia cu 3 etaje din strada Rareș, 41. Madama cu pricina știe că păstorul-păcurarul-mocanul-ciobanul deputat își cunoaște oile mai abitir ca notele muzicale și tot nu-l cunoaște de tot!

Ciobanul, ajuns deputat pentru o plată de 500 000 lei achitaţi oficial partidului, în visul său mai e încă ministru în guvernele Sturza, Braghiș-1, Braghiș-2 și, desigur, Filat-III.

 Coșmar, nu alta!

Tocmai de aceea scandalul public, în care a …căzut Boris Focșa, i-a retrezit mocanului dorința de-a refi ministru peste cultura oilor lui fericite că scăpaseră în sfîrșit de muzica lui GENIALĂ.

 Ghiogarul, cum ia-ți zice Dvs, e un maestru fără artă, e un glorios fără muncă și e un om fără probe elementare în acest sens.

 De 6 ani, prin minciuna ce-l caracterizează la modul pregnant, a lipsit de 5 500 euro un autor de versuri, care i-a suportat îngăimările muzicale și le-a-nveșmîntat în straie de verb, uitînd că ciobanii Moldovei, din ziua cînd ajung deputați, nu mai răspund la telefoanele nedeputaților/neminiștrilor pe linie de partid și, la comanda mai marilor, dau cu piciorul în oameni ca într-un sac de box, fără milă.

“Ministrul Culturii, zice el, ar trebui să fie un etalon, un exemplu. Dacă unui om simplu astfel de lucruri îi pot fi iertate, unui ministru—nu. Dacă Focșa nu poate fi ministru, să rămînă un om simplu! Da, cred că Focșa trebuie să-și dea demisia!”, ejaculează verbal într-un ziar nerușinarea crasă a ciobanului-deputat-ex-ministru, care nu știu de ce uită c-a lăsat un copil fără tratament medical necesar în iunie 2010, pe care tot el, cu Irenne, l-au botezat în 2006, cînd erau divorțați oficial, dar nu știau nici ei de aceasta.

Care uită, că în timpul cînd a fost ministru a privatizat cu sora sa, Ana, ex-președinte de partid, un combinat întreg al Actorilor, transformîndu-l în ocină personală…

 Care uită, că în timpul cînd era ministru, s-a pricopsit cu un lot de pămînt GRATIS, acordat de Primarul de atunci, client de buzunar al lui Lucinski-Vodă, unde, pe banii nu știu CUI și-a înălțat ditamai tîrla din valea lui Rareș-Împărat.

Uită continuu, și divorțat fiind de mocăniță mănîncă, totuși, dintr-o farfurie, dorm într-un pat,răspund la un număr fix de telefon,și cîte și mai cîte, deși, conform buletinului de cioban e…nedivorțat de Irenne iarăși din clipa aderării acestuia la partidul nici liberal și nici democrat cu adevărat.

 Născut la 6 aprilie 1957 în Edineț, e căsătorit la 7.05.1997 și divorțat de urgenţă la 23.01.2001, în ziua debarcării sale din postul de ministru și la venirea imediată a comuniștilor, ex-soția sa revine urgent la numele ei de fată, pe care-l purta încă pe cînd huzureau în apartamentul mai mult decît încăpător din str.Alba Iulia, 206, unde i-a suportat ciobanului stridențele pretins muzicale pînă-n 2001, iar din 16.07.2002 brusc, după înstrăinarea Combinatului de care vă scriam și înţolirea cu lotul oferit de serafimii tereștri, deşi era lepădată oficial de cioban, intră, totuşi, şi vieţuieşte în tîrla cu 3 etaje din Rareș, 41.

Ce bine e să fii ministru pe timpul lui Lucinski, Sturza, Braghiș-1, Braghiș-2…

Ce rentabil e să fii deputat pe timpul lui Filat-1, Filat-2…

Cioban să fii, noroc să ai, nu?

Acesta mi-e atît de drag, încît m-am săturat pînă-n originile extrateresre ale liderului său de partid să-i mai pronunț lipsa de nume și de renume, bineînțeles, mondiale.

 …Bietul de el, s-a recăsătorit abia la 10 februarie 2007, și tot cu aceeași persoană, pre nume tainic Irenne…

 Ajuns aici cu întristare mă-ntreb:”Oare acum, la aflarea tragicei vestiri că revin în forță comuniștii, or fi fiind din nou ciobanii pe-un timp fără timp divorțați?”

 Şi partidul nici liberal, şi nici democrat, din care face parte nu s-o fi lehămetit să-l suporte printre parlamentarii săi, cu behăitu-i caracteristic cu tot?!

În Basarabia ieri Democraţia şi-a îmbrăcat  rochia de mireasă, şi-a aprins o lumînare, şi-a aşezat mîinile la piept…  şi-a murit.
Salvaţi-o, vă rog!

Fără suflet impostorii,

Zi de zi văd o bătrînă,

 Ce-și îmbie trecătorii:

————————–

“Am o floare de vînzare,

 Cine cumpără o floare?”

————————

 Mii de oameni merg pe stradă,

 Ani întregi o află zorii

Pe un scaun ros de vremuri,

Îndemnîndu-și trecătorii:

—————————

 “Am o floare de vînzare,

 Cine cumpără o floare?”

————————

Dar n-o vede nici o fată,

 Unică, stăpîna florii,

 Coborînd din niciodată,

Mai imploră trecătorii:

————————

 “Am o floare de vînzare,

Cine cumpără o floare?”

———————–

…Supărat pe omenire,

Singur, cînd se-arată zorii,

 Azi doar Dumnezeu se-aude

 Cum își roagă trecătorii:

————————–

 “Am o floare de vînzare,

 Cine cumpără o floare?”

Era un frig de înghețau cuvintele înainte de a fi spuse, dar am venit.

Eu nu promit și mă țin de cuvînt, dar cînd mai și promit atunci, la sigur, mă țin, tare de tot, mă țin! De cuvînt, bineînțeles.

Am fost cuminte. Au vorbit toți cei prezenți. Cînd am solicitat și eu 2 minute să recit un poem, coorganizatorul nu mai avea nici un cuvînt în bagaj și, cu mare greu, mi-a zis că nu e loc de mine, fiindcă Primăria le închide sunetul și-i izgonește de pe Alee.

Important e că ați venit, mi-a răspuns unul dintre prietenii mei, scriitorii. Așa că public aici ceea ce mi s-a interzis acolo, lîngă bustul unicului Poet național al românilor, numai  de dorul căruia am venit, am înghețat, ascultîndu-i pe toți, și-am plecat.

Convins pe viață și pe moarte convins că” laudele Lor, la sigur, m-ar fi mîhnit peste măsură“…

Tu, Eminescule, ce zici?

Iată poemul:

Dorul  Eminescu

Сum o duce Eminescu? Eminește! Scrie-ntruna,

Ce uitat e Eminescu, timpu-n el s-a rătăcit,

Nu primește nici o veste și-l salută numai luna,

Cînd își dă în leagăn visul, cuvîntînd fără sfîrșit.

—————————————

Ce visează Eminescu? N-are vise! Soarbe ceață,

Că-i prea înrăită lumea, cum nu s-a-ntîmplat nicicînd.

Are dor de România, dar ea-și dă cu fard pe față,

Se dă zilnic în petreceri, trece strada surîzînd.

——————————————

Fericirea mi-l pîndește? Este trist și el de-o vreme,

Mite Kremnitz nu-l mai știe, Bălăuca-i jar preastins,

Vin să-l nege scribii țării, pervertiți fără probleme

Și el, geniu trist, mi-i vede  și continuă de scris.

—————————————-

Ce gîndește moartea lumii? Zi și noapte-l tot așteaptă

Și cînd România pare ctitorie fără rost

Dor ne este  de  Luceafăr,  ca de maicile din poartă,

Coborîte-n flori să-și strîngă amintirile ce-au fost.

——————————————

P.S. Vi s-a părut ceva suspect în acest poem, încît să-i fie închisă gura de prietenii lui, scriitorii?