Îmi spune că ştie de ce nu mi s-a oferit microfonul de ziua lui Eminescu pe Aleea Clasicilor din Chişinău.

 Cică acolo erau şefii din Pl şi PLDM, iar eu sunt, din păcate, prea independent…în gîndire şi scris, fiind membru al …niciunui partid.

 Am tăcut ca ţărîna. N-am găsit altceva ce să-i spun. ************************************************************************************* Mă telefonează H. M.

 Îmi spune că n-a apărut doar materialul meu “Cine se teme şi de postumul Teleucă ?” într-o publicaţie politică-economică- științifică-sportivă şi literară din Chişinău, care şi ea, de la 6 iunie 2010 a refuzat să găzduiască toate materialele critice la adresa fostei şi actualei guvernări, semnate de umila mea persoană. De ce oare?

Am tăcut ca iarba. Lăsat-am tăcerile toate să glăsuiască. ************************************************************************************* Îmi scrie E.Tomac, secretar de Stat în guvernul României, tot el director general al Departamentului pentru românii de pretutindeni, adică şi pentru mine.

 Vrea să-i fiu prieten pe facebook.

Solicită adeziunea mea.

 Da, îi spun, însă cum pot fi cu adevărat prieten cu un om, care conduce o instituţie ce n-a susţinut, din 1995 şi pînă azi, nici Festivalul “Maluri de Prut”, nici revista „PHOENIX”, nici Acţiunea „O flacără întregitoare de neam”, in memoriam Adrian Păunescu, nici Festivalul “Steaua Românimii”, nici Festivalul „Steaua Chişinăului”, nici Dicţionarul scriitorilor români contemporani de pretutindeni, nici Antologia poeziei româneşti în mileniul trei, nici Acţiunea ” Unde-s doi puterea creşte” nici…nici…nici…

Nu le-a susţinut barem cu 1 leu(!), cînd alţii( a se citi: aceiaşi), încoronaţi cu blaturi şi relaţii reciproc avantajoase, beneficiau ( şi beneficiază!) de 50-100 mii Euro minimum în fiecare an.

Doar din caznaua statului român, unul fiind, dar nu pentru toţi! Măria sa, Dl Tomac, îmi promite să se intereseze şi să repare cumva „gafa” eternului Cosma şi mă asigură că în acest sens se va înîlni cu mine la Chişinău FO-O-O-ARTE curînd.

Trece-o vară—-nu e.

Trece-o toamnă—ia-l de unde nu-i.

Trece-o iarnă— e dat dispărut în neantul istoriei şi gata.

 Şi cînd mai aflu că în 4 luni a fost la Chişinău de doar…4 ori mă plictisesc de tot. Între Tomac şi Cosma, care avea acelaşi text—nici o diferenţă!

 Şi cînd aflu că românii de profesie de la Chişinău şi Cernăuţi şi-au înălţat castele în România, R Moldova, Ucraina, s-au înţolit cu apartamente gratis în inima Ţării, ridică lunar salarii, îndemnizaţii şi alte plăţi de zeci de mii de euro şi cîte şi mai cîte privilegii de stat, chiar mi se face milă şi ruşine pentru milioanele de români minţiţi şi jecmăniţi de Roşca şi toţi urmaşii urmaşilor lui în vecii vecilor fără amin.

Profitori de onoare, români de profesie şi punctum!

Guvernatorii României mele vreme de 20 de ani îi susţin doar pe aceştea, pe cei de ştiu o singură lozincă: “Trăiască EU!”

 Aşa să înţeleagă “reprezentanţii” hulpavi ai intereselor naţionale româneşti din Basarabia şi Bucovina să apere “sărăcia şi nevoile şi neamul” nostru înstrăinat în istorie, prin înnavuţirea lor obraznică, la infinit?!

Guvernatorii Patriei tuturor românilor de la 1990 încoace îl susţin doar pe alde Marchel(vezi cazul Lazurcă), acel Marchel, episcopul antiromân de Bălţi şi Făleşti, care l-a izgonit pe viitorul mitropolit al Basarabiei noastre, Petru Păduraru, cu pistolul din catedrala bălţeană unde slujea, pe alde Voronin, pe care l-au ajutat să redevină preşedinte în 2005(vezi cazul Băsescu ), pe alde recent demisul Baconsky, cel care în decembrie 2011 triumfa de bucurie la Kiev că România n-are pretenţii teritoriale faţă de Ucraina şi că niciodată nu le va avea, Iar noi, milioanele de români basarabeni şi bucovineni, săraci şi goi, trebuie doar să îmbogăţim statul roman cu sute şi mii de euro pentru a recăpăta, nepreferenţial şi aşteptînd la cozi interminabile, ce ni s-a furat, de fapt: cetăţenia română!

 Pentru-ai îmburghezi cu leii noştri împrumutaţi pe „exponenţii intereselor strategice româneşti din afara României” , adică tot pe ei, pe aceiaşi nesimţiţi şi nesătui cavaleri, comandori, vulturi şi trişori de neegalat în istoriile scrise şi nescrise ale Ţării!

 O, Doamne-Dumnezeule, cîtă nedreptate pe cap de locuitor român înstrăinat!

În loc să ni se dea fără plată ceea ce ni se cuvine de la naştere, noi trebuie să plătim din greu şi să pupăm mîna lui Băsescu, Boc, Baconsky, Tomac, Cosma, Lazurcă şi alte ve(n)dete de Lux european!

 Şi asta în timp ce pentru o deplasare de serviciu la cei 3, 5 români din Australia departamentul dlui Tomac aruncă în vînt 35 mii euro, iar un Bade de-al meu, deputat ales de românii înstrăinaţi, de 1 an de zile şi nopţi vizitează la rînd, ţară după ţară, cu gîndul la alegerile parlamentare viitoare, irosind banii statului român în criză profundă.

 Pe cei doi i-a depăşit doar fratele lor, Filat I al Basarabiei, care de dorul celor 3 moldoveni din Azerbaidjan a cheltuit doar 80 mii euro dintr-o împuşcătură. ************************************************************************************* Mă telefonează G.D.

 Îmi spune că a fost telefonat de un cinovnic fără moarte din Guvern, responsabil de cultura Moldovei.

 I-a zis să mă mai potolească din gîndit, să mă mai stingă din scris.

 Dl G.D. l-a sfătuit pe cinovnic să-mi telefoneze personal.

 La auzirea acestor cuvinte, pezevenchiul nici liber(al), nici democrat, a închis subit telefonul.

——————————————————————————————————- Mă invită la o saună cu bici A.S.

 Îmi recită abia pe şoptite că cineva de la Academie(?) a ticluit o scrisoare către Bill Gates, rugîndu-l respectuos, în numele întregii intelectualităţi a R Moldova, să-mi fie interzis accesul la internet pentru următorii 10 ani, cel puţin.

Aflu că demersul cu pricina a fost semnat şi de El, de respectivul cinovnic.

Dl A.S. mă asigură că tot acest şir de interdicţii, inclusiv excluderea din emisiunile tuturor televiziunilor din Chişinău, e opera unor personalităţi, ce-şi duc monumentele antume după sine(M.Eminescu), e lucrarea unor veşnici eroi naţionali, numai buni de canonizat, în locul lui Eminescu, bineînţeles.

 Mda, zic, şi vă întreb: “Oare dictatura personalităţii să conducă Basarabia pînă-n mormînt?”

 Mda, zic, şi tot întreb:” Să fi substituit noi Tatăl Nostru cu indezirabilul cult al veşnicilor eroi naţionali de pe Bîc?”

 M-am interogat şi-am tăcut ca stejarul. Şi n-am avut altceva ce să-mi răspund. ********************************************************************************* Mă terorizează vreme de-o oră la telefon dl. S.A.

 Scriitorul, mai ieri prieten şi admirator al blogului meu, mă ameninţă vehement. Tună şi fulgeră că din cauza laudei ce i-am adus-o marelui poet Victor Teleucă, de mîine nu va mai citi ce public pe net.

O pedeapsă mai grea nu există!!!

Înlănţuit fiind şi aruncat în groapa cu lei a negrei sale guri, sfîrşesc de scris şi exclam: “Doamne-Dumnezeule, Sfinte Iisuse Christoase, ce mi se mai întîmplă de la o vreme?

 Ghearele cenzurii şi-ale interdicţiei mă vînează de peste tot.

Şi cu cît sunt mai numeroase răgetele ce vor să mă redea neînsufleţitei Tăceri, cu atît mai mult îmi dau seama, la fiece pas, că mi-s dragi ca Vladimir Voronin!

 Aleluia!

Îmi spune că ştie de ce nu mi s-a  oferit  microfonul de ziua lui Eminescu pe Aleea  Clasicilor din Chişinău.
Cică acolo erau şefii  din Pl şi PLDM, iar eu sunt, din păcate, prea independent…în gîndire şi  scris, fiind membru al  …niciunui partid.
Am tăcut ca ţărîna.
N-am găsit altceva  ce să-i  spun.

Nu le-a  susţinut barem  cu  1 leu(!),  cînd alţii( a se citi: aceiaşi), încoronaţi cu blaturi şi relaţii reciproc avantajoase, beneficiau ( şi beneficiază!)  de 50-100 mii Euro  minimum în fiecare an.
Doar din caznaua statului român, unul fiind, dar nu pentru toţi!
Măria sa, Dl Tomac, îmi promite să  se intereseze şi  să repare cumva  „gafa”  eternului Cosma şi mă asigură că în acest sens se va înîlni cu mine la Chişinău FO-O-O-ARTE  curînd.
Trece-o vară—-nu e.
Trece-o toamnă—ia-l de unde nu-i.
Trece-o iarnă— e dat dispărut în neantul istoriei şi gata.

Şi cînd mai aflu că în 4 luni a fost la Chişinău de doar…4 ori mă plictisesc de tot.
Între Tomac şi Cosma, care avea acelaşi text—nici o diferenţă!
Şi cînd aflu că românii de profesie de la Chişinău şi Cernăuţi şi-au înălţat castele în România, R Moldova, Ucraina, s-au  înţolit  cu apartamente gratis în inima Ţării, ridică lunar salarii, îndemnizaţii şi alte plăţi  de zeci de mii de euro şi cîte şi mai cîte privilegii de stat, chiar mi se face milă şi ruşine pentru milioanele de români minţiţi şi jecmăniţi de Roşca şi toţi urmaşii urmaşilor lui în vecii vecilor fără amin.

Profitori de onoare, români  de profesie şi punctum!

Guvernatorii României mele  vreme de 20 de ani îi susţin doar pe aceştea, pe cei de ştiu o singură lozincă: “Trăiască  EU!”
Aşa să înţeleagă “reprezentanţii”  hulpavi ai  intereselor naţionale româneşti din Basarabia  şi Bucovina  să apere “sărăcia şi nevoile şi neamul” nostru înstrăinat în istorie, prin înnavuţirea lor obraznică, la infinit?!
Guvernatorii  Patriei tuturor românilor de la 1990 încoace îl susţin doar pe  alde Marchel(vezi cazul Lazurcă), acel  Marchel, episcopul antiromân de Bălţi şi Făleşti, care l-a izgonit pe viitorul mitropolit al Basarabiei noastre, Petru Păduraru, cu pistolul din catedrala bălţeană unde slujea, pe alde Voronin, pe care l-au ajutat să redevină preşedinte în 2005(vezi cazul Băsescu ),  pe alde recent demisul   Baconsky, cel care în decembrie 2011 triumfa de bucurie la Kiev că România n-are pretenţii  teritoriale faţă de Ucraina şi că niciodată nu le va avea, Iar noi, milioanele de români basarabeni şi bucovineni, săraci şi goi, trebuie doar să îmbogăţim statul roman cu sute şi mii de euro pentru a recăpăta, nepreferenţial şi aşteptînd la cozi interminabile, ce ni s-a furat, de fapt: cetăţenia română!

Pentru-ai  îmburghezi cu leii noştri împrumutaţi pe „exponenţii intereselor strategice româneşti din afara  României” , adică tot pe ei, pe aceiaşi nesimţiţi şi nesătui cavaleri, comandori, vulturi şi trişori de neegalat în istoriile scrise şi nescrise ale Ţării!

O, Doamne-Dumnezeule, cîtă nedreptate pe cap de locuitor român înstrăinat!
În loc să ni se dea fără plată ceea ce ni se cuvine de la naştere, noi trebuie să plătim din greu şi să pupăm mîna lui Băsescu, Boc, Baconsky, Tomac, Cosma, Lazurcă şi alte ve(n)dete  de Lux european!
Şi asta  în timp ce pentru o deplasare de serviciu la cei 3, 5 români din Australia departamentul dlui Tomac aruncă în vînt 35 mii euro, iar un Bade de-al meu, deputat ales de românii înstrăinaţi, de 1 an de zile şi nopţi vizitează la rînd, ţară după ţară, cu gîndul la alegerile parlamentare viitoare, irosind banii statului român în criză profundă.
Pe cei doi i-a depăşit doar fratele lor, Filat I al Basarabiei, care de dorul celor 3 moldoveni din Azerbaidjan a cheltuit doar 80 mii euro dintr-o împuşcătură.
*************************************************************************************
Mă telefonează G.D.
Îmi spune că a fost telefonat de un cinovnic  fără moarte din Guvern, responsabil de cultura Moldovei.
I-a zis să mă  mai potolească din gîndit, să mă mai stingă din scris.
Dl G.D.  l-a sfătuit pe cinovnic  să-mi telefoneze personal.
La auzirea acestor cuvinte, pezevenchiul nici  liber(al), nici democrat, a  închis subit telefonul.
——————————————————————————————————————————————
Mă invită la o saună cu bici A.S.
Îmi  recită abia pe şoptite că cineva de la Academie(?) a ticluit o scrisoare către  Bill Gates, rugîndu-l respectuos, în numele întregii intelectualităţi a R Moldova, să-mi fie interzis accesul la internet pentru următorii 10 ani, cel puţin.
Aflu că demersul cu pricina a fost semnat şi de El, de respectivul cinovnic.
Dl A.S. mă asigură că tot acest şir  de interdicţii, inclusiv excluderea din emisiunile tuturor televiziunilor din Chişinău, e opera unor personalităţi, ce-şi duc monumentele antume după sine(M.Eminescu), e lucrarea unor veşnici eroi naţionali, numai buni de canonizat, în locul lui Eminescu, bineînţeles.
Mda, zic, şi vă întreb: “Oare  dictatura personalităţii  să conducă Basarabia pînă-n mormînt?”
Mda, zic, şi tot întreb:” Să fi substituit noi  Tatăl Nostru  cu indezirabilul cult al veşnicilor eroi naţionali de pe Bîc?”
M-am interogat  şi-am tăcut ca stejarul.
Şi n-am avut altceva ce să-mi răspund.
*********************************************************************************

Mă terorizează vreme de-o oră la telefon dl. S.A.
Scriitorul, mai ieri prieten şi admirator al blogului meu, mă ameninţă vehement. Tună  şi fulgeră  că din cauza laudei ce i-am adus-o marelui poet Victor Teleucă, de mîine nu va mai citi ce public pe net.
O pedeapsă mai  grea nu există!!!
Înlănţuit fiind  şi aruncat în groapa cu lei a negrei sale guri, sfîrşesc de scris şi exclam:
“Doamne-Dumnezeule, Sfinte Iisuse Christoase, ce mi se mai întîmplă de la o vreme?
Ghearele cenzurii  şi-ale interdicţiei mă vînează  de peste tot.
Şi cu cît sunt mai numeroase răgetele  ce vor să mă redea neînsufleţitei  Tăceri, cu atît mai mult îmi dau seama, la fiece pas, că mi-s dragi ca  Vladimir Voronin!

Pictată cu zăpezi de un ascet.

Și vrînd să fug de rai cît mai departe,

Chem un taxi și-mi spun fetele toate:

“Mașin svobodnîh v nepogode net!*”

———————————————

Ninge etern cum n-a mai nins vreodată,

E-mpotmolit în drum și om, și cal,

Nimeni găsește pîrtii înspre poartă

Și grav bolnav de-un sfînt colind, vreau, Tată,

Să mor pe brațul Iernii în Ardeal.

—————————————–

Dar încă nu mi-i dat să port cununa

Alesului de Cer anahoret

Și-oriunde aș telefona—totuna!—

Ca-n Rusia mi se răspunde-ntruna:

“Mașin svobodnîh v nepogode net!”

——————————————–

Și-adorm, uitîndu-mă la geam cum ninge

Și telefonul trist din cabinet,

Pe toate supărat, încet se stinge

Și doar ecoul lui prin vis m-atinge:

“Mașin svobodnîh v nepogode net!”

…………………………………………………………

“Mașin svobodnîh v nepogode net!”

………………………………………………………..

“Mașin svobodnîh v nepogode net!…”

22 ianuarie 2012

*–“Pe timp nefavorabil nu-s mașini!”(din rusă)

Organizat de Guvern, sub permanenta oblăduire a dlor Filat, Moldovanu, bănuiesc, și a ministrului de profil, și a deputatului-președinte CNO…

 Toți prezenți…în prezidiu.

 Din prima secundă văd un panou publicitar imens pe ecran, care apare și tot apare, mai des decît chipul deja legendar al Primului nostru contrabanSISt.

Nicolae Buceațchi e la microfon, semn că olimpicii conduși de liberali și liberali-democrați sunt la datorie.

Totul e minunat pînă la un moment…

Cînd reapare în prim-plan panoul cu litere imense IFIVAS, iar crainicul ne anunță că sponsorul oficial al Campionatului e Federația(corect: Fundația/Fondul) internațională pentru ajutorarea veteranilor și invalizilor din sport, al cărei președinte e dl …Grigore KARAMALAK!

Hopa!

Înainte de pronunțarea numelui Bulgarului nostru căutat și răscăutat de structurile de drept ale R Moldova vreme de ani (stră)buni, crainicul a făcut o pauză și apoi ca din pușcă l-a declarat persona forte grata pe Bulgaru, tot el Karamalak, tot el X, tot el Y, tot el Z!

Tot el…!!!

 Și tot el, Neînvinsul!

Halal de așa justiție la moldoveni!

Halal de așa respect față de cetățenii acestui stat, furați și mințiți de conducătorii lor cu nerușinare.

Adică ce să înțeleg, domnii mei?

 Că R Moldova nu dispune de bani pentru organizarea unui biet campionat național și a apelat la mila inculpatului fugar Karamalak, pe care nu-l poate prinde pentru că Putin, fratele de cuget și box al lui Filat, nu vrea să-l extrădeze pentru că acesta, Karamalak, e și sponsorul său?

 Știe și cel nenăscut că datul în urmărire generală, Bulgaru, cel cu 33 de pașapoarte și tot atîtea identități, nefalse, evident, a fost sponsorul PCRM cu numai 500 000 lei, apoi cineva a zis, oferind și niscaiva poze despre finanțarea de către eroul nostru a răposatei AMN, azi văd că Invincibilul Karamalak nu e străin nici de PL, nici de PLDM.

 Aoleu, mamă!!!

 Dapoi la voi Puterea s-a contopit de mult cu Caramalac, nu înțelegi?-mă convinge prietenul meu, Adevărul.

 Aoleu, tată!!!

Dapoi Karamalak e sponsorul oficial al R Moldova, nu știai doar tu?—mă anunță, tardiv, Întristarea.

 Și doar eu, doar eu, unul, nu-i cred!

 Soția sa, Irenne, deși oficial e tot divorțată de cioban, locuiește în tîrla acestuia cu 3 etaje din strada Rareș, 41. Madama cu pricina știe că păstorul-păcurarul-mocanul-ciobanul deputat își cunoaște oile mai abitir ca notele muzicale și tot nu-l cunoaște de tot!

Ciobanul, ajuns deputat pentru o plată de 500 000 lei achitaţi oficial partidului, în visul său mai e încă ministru în guvernele Sturza, Braghiș-1, Braghiș-2 și, desigur, Filat-III.

 Coșmar, nu alta!

Tocmai de aceea scandalul public, în care a …căzut Boris Focșa, i-a retrezit mocanului dorința de-a refi ministru peste cultura oilor lui fericite că scăpaseră în sfîrșit de muzica lui GENIALĂ.

 Ghiogarul, cum ia-ți zice Dvs, e un maestru fără artă, e un glorios fără muncă și e un om fără probe elementare în acest sens.

 De 6 ani, prin minciuna ce-l caracterizează la modul pregnant, a lipsit de 5 500 euro un autor de versuri, care i-a suportat îngăimările muzicale și le-a-nveșmîntat în straie de verb, uitînd că ciobanii Moldovei, din ziua cînd ajung deputați, nu mai răspund la telefoanele nedeputaților/neminiștrilor pe linie de partid și, la comanda mai marilor, dau cu piciorul în oameni ca într-un sac de box, fără milă.

“Ministrul Culturii, zice el, ar trebui să fie un etalon, un exemplu. Dacă unui om simplu astfel de lucruri îi pot fi iertate, unui ministru—nu. Dacă Focșa nu poate fi ministru, să rămînă un om simplu! Da, cred că Focșa trebuie să-și dea demisia!”, ejaculează verbal într-un ziar nerușinarea crasă a ciobanului-deputat-ex-ministru, care nu știu de ce uită c-a lăsat un copil fără tratament medical necesar în iunie 2010, pe care tot el, cu Irenne, l-au botezat în 2006, cînd erau divorțați oficial, dar nu știau nici ei de aceasta.

Care uită, că în timpul cînd a fost ministru a privatizat cu sora sa, Ana, ex-președinte de partid, un combinat întreg al Actorilor, transformîndu-l în ocină personală…

 Care uită, că în timpul cînd era ministru, s-a pricopsit cu un lot de pămînt GRATIS, acordat de Primarul de atunci, client de buzunar al lui Lucinski-Vodă, unde, pe banii nu știu CUI și-a înălțat ditamai tîrla din valea lui Rareș-Împărat.

Uită continuu, și divorțat fiind de mocăniță mănîncă, totuși, dintr-o farfurie, dorm într-un pat,răspund la un număr fix de telefon,și cîte și mai cîte, deși, conform buletinului de cioban e…nedivorțat de Irenne iarăși din clipa aderării acestuia la partidul nici liberal și nici democrat cu adevărat.

 Născut la 6 aprilie 1957 în Edineț, e căsătorit la 7.05.1997 și divorțat de urgenţă la 23.01.2001, în ziua debarcării sale din postul de ministru și la venirea imediată a comuniștilor, ex-soția sa revine urgent la numele ei de fată, pe care-l purta încă pe cînd huzureau în apartamentul mai mult decît încăpător din str.Alba Iulia, 206, unde i-a suportat ciobanului stridențele pretins muzicale pînă-n 2001, iar din 16.07.2002 brusc, după înstrăinarea Combinatului de care vă scriam și înţolirea cu lotul oferit de serafimii tereștri, deşi era lepădată oficial de cioban, intră, totuşi, şi vieţuieşte în tîrla cu 3 etaje din Rareș, 41.

Ce bine e să fii ministru pe timpul lui Lucinski, Sturza, Braghiș-1, Braghiș-2…

Ce rentabil e să fii deputat pe timpul lui Filat-1, Filat-2…

Cioban să fii, noroc să ai, nu?

Acesta mi-e atît de drag, încît m-am săturat pînă-n originile extrateresre ale liderului său de partid să-i mai pronunț lipsa de nume și de renume, bineînțeles, mondiale.

 …Bietul de el, s-a recăsătorit abia la 10 februarie 2007, și tot cu aceeași persoană, pre nume tainic Irenne…

 Ajuns aici cu întristare mă-ntreb:”Oare acum, la aflarea tragicei vestiri că revin în forță comuniștii, or fi fiind din nou ciobanii pe-un timp fără timp divorțați?”

 Şi partidul nici liberal, şi nici democrat, din care face parte nu s-o fi lehămetit să-l suporte printre parlamentarii săi, cu behăitu-i caracteristic cu tot?!

În Basarabia ieri Democraţia şi-a îmbrăcat  rochia de mireasă, şi-a aprins o lumînare, şi-a aşezat mîinile la piept…  şi-a murit.
Salvaţi-o, vă rog!

Fără suflet impostorii,

Zi de zi văd o bătrînă,

 Ce-și îmbie trecătorii:

————————–

“Am o floare de vînzare,

 Cine cumpără o floare?”

————————

 Mii de oameni merg pe stradă,

 Ani întregi o află zorii

Pe un scaun ros de vremuri,

Îndemnîndu-și trecătorii:

—————————

 “Am o floare de vînzare,

 Cine cumpără o floare?”

————————

Dar n-o vede nici o fată,

 Unică, stăpîna florii,

 Coborînd din niciodată,

Mai imploră trecătorii:

————————

 “Am o floare de vînzare,

Cine cumpără o floare?”

———————–

…Supărat pe omenire,

Singur, cînd se-arată zorii,

 Azi doar Dumnezeu se-aude

 Cum își roagă trecătorii:

————————–

 “Am o floare de vînzare,

 Cine cumpără o floare?”

Era un frig de înghețau cuvintele înainte de a fi spuse, dar am venit.

Eu nu promit și mă țin de cuvînt, dar cînd mai și promit atunci, la sigur, mă țin, tare de tot, mă țin! De cuvînt, bineînțeles.

Am fost cuminte. Au vorbit toți cei prezenți. Cînd am solicitat și eu 2 minute să recit un poem, coorganizatorul nu mai avea nici un cuvînt în bagaj și, cu mare greu, mi-a zis că nu e loc de mine, fiindcă Primăria le închide sunetul și-i izgonește de pe Alee.

Important e că ați venit, mi-a răspuns unul dintre prietenii mei, scriitorii. Așa că public aici ceea ce mi s-a interzis acolo, lîngă bustul unicului Poet național al românilor, numai  de dorul căruia am venit, am înghețat, ascultîndu-i pe toți, și-am plecat.

Convins pe viață și pe moarte convins că” laudele Lor, la sigur, m-ar fi mîhnit peste măsură“…

Tu, Eminescule, ce zici?

Iată poemul:

Dorul  Eminescu

Сum o duce Eminescu? Eminește! Scrie-ntruna,

Ce uitat e Eminescu, timpu-n el s-a rătăcit,

Nu primește nici o veste și-l salută numai luna,

Cînd își dă în leagăn visul, cuvîntînd fără sfîrșit.

—————————————

Ce visează Eminescu? N-are vise! Soarbe ceață,

Că-i prea înrăită lumea, cum nu s-a-ntîmplat nicicînd.

Are dor de România, dar ea-și dă cu fard pe față,

Se dă zilnic în petreceri, trece strada surîzînd.

——————————————

Fericirea mi-l pîndește? Este trist și el de-o vreme,

Mite Kremnitz nu-l mai știe, Bălăuca-i jar preastins,

Vin să-l nege scribii țării, pervertiți fără probleme

Și el, geniu trist, mi-i vede  și continuă de scris.

—————————————-

Ce gîndește moartea lumii? Zi și noapte-l tot așteaptă

Și cînd România pare ctitorie fără rost

Dor ne este  de  Luceafăr,  ca de maicile din poartă,

Coborîte-n flori să-și strîngă amintirile ce-au fost.

——————————————

P.S. Vi s-a părut ceva suspect în acest poem, încît să-i fie închisă gura de prietenii lui, scriitorii?

 —Bună ziua, dle Prim-ministru!

 –O-o-o, Hellău, Baba!

 –Pe la Dvs a fost Moș Crăciun?

 –Nu prea…

– Atunci, privește-mă în toată splendoarea ce sînt. Un Moș Crăciun în fustă ai mai întîlnit?

 —Pricol, Baba!

 —Nici un pericol de nicăieri. M-ați chemat—am venit. Da de ce nu-ți scoți mîinile din buzunare, maică?

 –No passaran, totul e OK, Baba. Mă tem numai să nu-mi înghețe sentimentele naționale, ce nu le mai am.

 –Nu le mai aveți? Și cu Clara, prietena Dvs, achiziționată în sauna de la Ciocana, căreia ia-ți cumpărat și apartament pe bd. Ștefan cel Mare, ce faceți?

 –I-o dau cu împrumut lu LULEAncă, mare iubitor de tandrețuri liberal-democrate. Dar chiar pentru atîta treabă de nimic ați venit tocmai de la Orhei? Apropos, cum a fost drumul?

–Fără Lexus-ul dumitale de 40 de mii de euro,–greu. Da iaca am venit călare pe 2 mături și ți le dăruiesc, maică. Cu una, zic precum m-ai învățat, să-i mături pe Lupu, pe Lacomniuc și pe ceilalți din PD și să le iei postul pentru președinție, iar cu alta să-i aduni lîngă tine pe toți comuniștii de ieri, de azi și de mîine, cu tot cu ziariștii și artiștii lor de curte. Bine, maică?

 —Da eu asta și fac din 2009, sau satul DVS cu 200 de alegători nu prinde PRO TV, PUBLIKA TV, JURNAL TV, TV 7 și Moldova 1?

 —Prinde, Primule, prinde, altfel cum aveam eu să aflu că ieri Curtea Constituțională le-a tăiat calea spre președinție cumătrului dumitale, Talmaci și vărului Nantoi? Că din doi iepuroi de-ai matale tot trecea unul…

—Da, maică, numai că eu nu prea vroiam să treacă nici unul…

 —Știu, știu,  am întrebat aseară țolul fermecat și el mi-o soptit că poporul Țării Moldovei nu acceptă pe nimeni președinte, decît pe DVS.

—Ollrait!

—Nici o raită nicăieri, află că ți-am adus o carte de psihologie despre caracterul hidos al lui Lacomniuc și metodele de distrugere a acestuia(a caracterului, maică) în 2 timpi și 3 mișcări.

 —Offcoss! Numai că fără 2 Timpi, dacă se poate, că mi-i de-ajuns unul cît mă rade, de cînd i-am zis “Gudbai” lui Sandu Tănase. Da cartea de psihologie o iau și-o voi da lui Botmalai și Cimbrunciuc s-o citească, pe fundalul muzicii strident-deșănțate scrise de deputatul meu Ciobanu, numai bună de imn al satului DVS. Vi-l dăruiesc…în direct la toate televiziunile mele răspublice.

 –Mulțumesc, maică, dar chiar nu vreți să scoateți olecuțică mîinile din buzunare? Măcar cît o să v-arate la televizor, alături de mine…Din punct de vedere psihologic, nu sînteți corect…

—Știu asta, și nu numai din punct de vedere psihologic… nu sînt de 43 de ani corect. Da eu vă propun în schimb Operele Alese ale bloggerilor mei preferați: Viorel Posmotrel(Mardare) și Vlada Ciobanu. Pentru unul din ei am pus cuvînt la “ FărăSlipMagazin” sa-i dea titlul onorific „Blogger al anului” și tot eu am intervenit pe la Mișcarea Națională „ProMafia Mea” să-l ia în serviciu la Jurnal. Ministrul Adevărului îi spune. Voo pațani și pațance, Baba! Citiți-le numai titlurile și spuneți-mi dacă n-am cumva dreptate…

 —Aoleu, maică, Doamne Ferește, d-apoi aici e pornobloggeală, nu alta, iar după dînșii văd că plînge Agenția pentru protecția moralității, dacă mai este…

—Știți, noi n-am păstrat toată moștenirea comunistă de tristă faimă, așa că dacă n-avem pic de moralitate în țară, la ce bun să mai ținem tocmai 3 specialiști într-o Agenție? Am luat și-am lichidat-o, iar aceasta, în temeni supermoderni, se numește: „optimizarea cheltuielilor bugetate”.

—-Dacă zici tu, Primule.

—Mulțumesc pentru susținere. Apropos, acum mergem în camera unde au loc ședințele de Guvern. Acolo Honța de la ProTV o să vă-ntrebe pe cine vedeți DVS cap de țară, am să vă rog să repetați așa cum ne-am înțeles…ieri la telefon.

 (Baba și Prim-ministrul cu mîinile-n buzunare merg țanțoși într-acolo, înconjurați din cele 4 puncte cardinale de 100 de telejurnaliste și tot atîtea camere de luat vederi. Honța e la datorie, Baba trage filat în piept și răspunde).

 — Apoi, drag popor, sînt foarte bune condițiile de lucru pe care le-a creat dl Filat pentru miniștri. Da dacă o să-l ridicăm cu 5 centimetri mai sus, la rangul de președinte, atunci el ne promite că toți vom trăi așa, ca miniștrii Țării Moldovei. Așa că dl Filat merită să urce mai sus, așa că-l rugăm să accepte să fie conducătorul nostru, președintele nostru în veci. Amin!

 (Toate ziaristele, mai ales Honța, aplaudă nestingherit din pleoape și gene. Sîinii lor, vai, cît ai zice doar: „Primul”, evadează din lipsa  crasă de sutien și aplaudă fără-ncetare. Ai Babei, nu se știe de ce, încă nu. Prim-ministrul nu insistă, dar e Luleancă de fericit).

 —Foarte bine, maică, c-ai repetat de 3 ori chestia cu președintele. Lupu și Lacomniuc cred că o să crape diseară de ciudă cînd o să ne vadă-mpreună. Ce zici?

 — Eu zic că da, am zis așa cum ne-am înțeles și atunci, vara, pe țol. Da să știi că țolul nu l-am terminat.

—Apropos, cum e corect: „covor” sau „țol”? Că eu asta n-am învățat la școala de securiști din Golițîno.

 —Țol, maică.

—Atunci dacă-i țol, te rog, contra plată, desigur, cum ne-am înțeles perfect și pînă acum, să termini țolul cît mai repede, pînă-n februarie, martie, cel tîrziu. Că atunci voi fi ales președinte. Vezi covorul de pe perete cu imaginea lui Ștefan cel Mare și cifra „500” pe el? Eu pe țolul cu imaginea mea vreau să fie scris: „Filat cel Mare și Veșnic la puterea a 43-a”!! Este?

 —Bine, ne-am înțeles.

—Apropos, cînd vine iarna, nu știi, maică?

 — Știu eu? Cînd vrea Dumnezeu…

 —Asta știu și eu, da cînd vine iarna,- te întreb..

 —-Cu încălzirea asta globală nu mai înțelegi nici în cer, nici pe pămînt ce se întîmplă.

 —A-a-a, știi mata și de asta?

 —Păi da, de-ar fi numai dragoste și pace, și înțelegere între voi, liberal-democrații și comuniștii, și credință cît mai multă în Dumnezeu.

 —Asta știu, maică, da fără țol am certitudinea că nu mai ajung eu în curînd președinte.

 ( E momentul ca toate ziaristele  să elibereze încăperea, iar Primul cu Baba lui să bea un ceai, să mănînce în voie cîte-o felie de…harbuz și să semneze actul de dare-primire a…țolului!)

 P.S. Mă telefonează un președinte nesupărat de partid și mă întreabă dacă e adevărat că m-am împăcat cu Primul. Glavnîi* i se mai zice. Nu știu de ce pe loc am și izbucnit în…rîs. A izbucnit în rîs și președintele. Rîdeam nevinovat, rîdeam cu lacrimi… De-o babă și-un filat zburînd pe-un țol!

 *–principalul(rus.)

Fie!-ziceau 1+12+15 deputați pad-iști, liberali și democrați.

Dondon și diAMANTELE sale de zero carate se mai gîndeau.

Peste cîteva secunde o tribună.md  mă-nduioșa  deja că la propunerea PCRM-ului dl Roșca urma să candideze la funcția de președinte al guberniei mele.

 Fie!-ziceau 39+31 deputați comuniști și liberal-democrați.

Dondon și diAMANTELE sale de zero carate se tot gîndeau.

Apoi, la orele 14.00, apăru pe prime.md o știre, ce mă anunța, bucuroasă, că PCRM îl va înainta de-acum pe dl Talmaci.

Dondon și diAMANTELE SALE de zero carate veșnic se gîndeau.

Ghici, alegătorime deșteaptă și etern răbdătoare, cine va fi viitorul președinte APOLITIC al guberniei tale, ales cu cel puțin 61 de voturi?

 Ai?