„Încercarea de a nu muri” a partidelor

De cînd Republica Moldova a trecut de la sistemul monopartidist la cel pluripartidist, s-au succedat la Putere și în Opoziție un codru întreg de partide, unele mai impozante decît altele, purtînd drept sigle toată fauna și flora locului.

Cine-și mai amintește astăzi de Partidul Renașterii și Concilierii, condus de Snegur?

Dar de Mișcarea social-politică „Furnica”, „Rîndunica lucinshistă” și alte ființe care nu meritau sacrificate de dragul interesului unor politicieni care nu-s?

Dar de Partidul Socialist, condus de Valeriu Senic și de Mișcarea „Unitate-Edinstvo” a lui Piotr Șornicov vă mai amintiți?

Dar de mastodontul Partid Democrat Agrar, cu Dumitru Moțpan și Andrei Sangheli pe frontispiciu ce știți?

Partidul Popular Creștin Democrat, Partidul Forțelor Democrate, Congresul Intelectualității, Alianța „Moldova Noastră” au dispărut de parcă nici n-au existat vreodată.

Acestea însă n-au fost partide minuscule, ci parlamentare, unele chiar de guvernămînt.

Iată că s-au dus, iar astăzi altele sunt pe cale să le urmeze trecerea-n anonimat.

Ce va fi cu Partidul Liberal nici liderii lui nu cunosc.

Acum 2 ani am scris că PL-ul putea fi salvat prin alegerea lui Valeriu Munteanu în fruntea acestui partid.

N-a fost să fie, iar astăzi nu cred că ar putea să-l mai reanimeze nici măcar domnul Munteanu.

Partidul DA moare subit și el, la braț cu Partidul Comuniștilor Voroniniști(colosul celor 9 ani de guvernare!) și cu cel al lui Renato Usatîi, care partid acum 2 ani avea 25% din electorat.

Cel puțin!

PAS-ul Maiei Sandu în viitorul parlament ar putea să se subțieze în mod considerabil datorită concubinajului avut cu Năstase, Usatîi, Petrenco și ultimele așchii politice din PLDM.

PAS-ul, pe zi ce trece, seamănă tot mai mult cu o mască numai bună de pus pe chipul aflat în stare cumplită de putrefacție al creației filatiste.

Partidul Popular European din Moldova așa și nu s-a afirmat pe deplin în cadrul noului format al partidelor cu șanse serioase pentru viitorul scrutin.

Partidul Socialiștilor, fără o istorie de durată în politica moldovenească, mizează pe transferul de imagine al duetului Putin-Rogozin, pe cultul personalității conducătorilor nord-coreeni, dar și pe rugăciunile celor cîteva mii de călugări athoniți.

Partidul Democrat, cel mai longeviv dintre toate partidele de la Putere, înființate după 1991, pare a nu se pregăti deloc pentru trecerea în Opoziție, dar nici soarta extraparlamentară nu-l interesează, în nici un fel.

Și tocmai din acest motiv următorul scrutin electoral din 2018 va fi unul pe viață și pe moarte pentru PD.

„Încercarea de a nu muri”, acest titlu excelent de carte victorteleuciană, este cel mai potrivit slogan electoral pentru majoritatea partidelor legal înregistrate în Republica Moldova, iar pentru cele de la Putere, dar și din Opoziție, mai ales.

Fiindcă Legea finanțării partidelor politice acordă anual milioane bune celor care acced în Parlament.

Și chiar dacă marele Vlad Filat de Ieri e unde e, milioanele pe conturile partidului fondat de el curg gîrlă din bugetul de stat al celui mai sărac stat de pe bătrînul continent european.