Un cosmos întreg

(portret astral)

I. Omul „cu două duminici” și două opțiuni de existență

Prin acest material mi-am propus să realizez un portret astral, cât mai aproape de trecutul, prezentul și viitorul, de ce nu?, al unui om Spiritual, părerea mea.

Născut pe timp de Lună plină și eclipsă lunară, Traian Vasilcău, cel influențat de Lună plenar, este un cosmos întreg: om-temelie, analitic, ahtiat de istorie, interesat de trecut- mister-regresologie-hipnoză, el asimilând informația mai ușor, deoarece încă de mic lui i s-a dat mai mult undeva… Și de mic a fost nițel diferit…

Bagajul, îi vine și el mult din trecut, proptit de Istorie (Neamul și genealogia sa), fiind plin și de energie sihastrică. În el mișună stări lăuntrice neînțelese, cunoaște asceze.

Are așa de multe de spus și de dat, încât deseori preferă Tăcerea.

El are de ales din două opțiuni de existență: 1) o karmă grea. De la el se cere, se cere, se tot cere, pentru că i s-a și dat cu vârf și îndesat, precum spuneam anterior. E un Pustnic văduvit de multe mici bucurii, esențiale în viață. Își poartă desagii grei, și acestui efort sisific numai el îi cunoaște povara și-amarul.

Pune mereu episoade, le lipește în cap, să-i iasă filmul dorit: o încurcătură de care răspunde eclipsa lunară a lui.

2) E un Înțelept, dar și un om recunoscător pentru capacitățile unice primite, la care au muncit strămoșii ori el, atâtea vieți în șir. Totodată are frici mari, dureri și constrângeri neștiute de contemporani, deși este un empat incurabil: pe el îl doare TOT, dar își duce conștient durerile cu dânsul, ca să-și facă misiunea cum poate mai bine.

Traian își face istoria sa în Istoria Neamului său, ca ea să fie Vie!

Ce va alege el? Care opțiune din cele două, pe care le are la dispoziție?

Ce culoare va alege, în acea culoare îi va fi boită și viața sa!

II. Omul cu pumnul strâns-strâns-strâns, ca un copil

Baștina, cu grădina și mama, cu armonia lăuntrică–toate acestea sunt Casa Fericirii lui Traian.

Faptul că TREBUIE să-și lase un nume pe pământ e gândul forte al lui Traian.

Are o Misiune Specială (sic!) să lase un tezaur drept moștenire Neamului său, ca el să fie Împăcat!

Casa lui e cea a Artei, zugrăvită cu idealuri, rațiuni și spiritualitate. Primește tot ce i se pune în farfurie, inconștient, de către Doamna Eclipsă. Și numai peste timp își dă seama că ceea ce i s-a dat era ceea ce trebuia să fie.

Ascet. Rezervat de lume, slujește, având grijă de tot suferitul și suferindul. E dincolo de materie. Haina îi este cusută din Iubire și Fantezie fără capăt. Înoată în fantezie. Ceea ce văd eu la Traian este o Nebunie Artistică, calculată totodată, cu ritm destrămat, Nebunie unde este numai el neidentificat. Unde pulsează Divinul în toate.

Meseriaș. Mâna, pumnul strâns-strâns-strâns îi trădează profesia. În mână ține un instrument: pixul. El chiar a venit așa din viețile anterioare în viața aceasta: cu pumnul strâns-strâns-strâns! Cu talentele sale în pumn!

Parcă ar vrea să spună: Talentele sunt ale mele, și eu țin la ele nespus!

Strânse în pumn, el duce până acum abilități, posibilități, idealuri, principii de viață, formate de mic, cusute de el ori deja bătute în cuie de mic, el venind cu dânsele din viețile anterioare. Traian le ține strâns! Strâns de tot! Așa își ține de strâns Traian talentele sale!

III. Omul-iluzionist

Apucă din zbor informația. Îl interesează tot ce începe cu Geneza-misticul-ocultul-misterul Lumii. Chiar și împletitul unui coș, de către un pustnic egiptean din Pateric, chiar și curățenia.

Ce contrast întâlnim la Traian: de la chițibușar, preocupat de ordinea și ierarhia lucrurilor (să stea caietul numai aici etc.) până la Mister.

În dependență de starea sa Lăuntrică, ce se schimbă foarte des, depinde cui se alătură.

Ce înseamnă pumnul strâns al lui Traian?

Determinarea, voința, dorința de a ține totul sub control. Lui i se pare că totul e important.

Traian e interesat de Taină, el chiromantului i-ar întinde primul palma în sus. Caută, și pentru că mereu caută, mereu găsește Mister în Tot! El e mult, e sac fără fund. Și fiind atît de mult, cere atît de mult!

Citește printre rânduri, știe ce nu știu alții, vede mai întâi detaliile, apoi spectrul întreg. Este un om ce dă sfaturi, lămuriri, explică lucruri complicate.

Mai pe scurt: Filosof în gândire.

Gesticulează des. Lucrează cu mâinile, ca un jonglor ori ca un iluzionist. Posedă umor subtil, pe care nu întotdeauna îl arată. Seamănă sarcasm printre cuvinte când vorbește, dar numai când îi abate lui, depinde de toane.

IV. Omul Spiritual

Are Unicitate și atunci cînd e vorba de Legile Superioare.

Nu este religios, ci SPIRITUAL. Repet în mod intenționat acest lucru.

Are propriul CREZ, o filosofie a lui. Nu-i place rutina, însă o atrage. Cere lucruri importante și se axează pe lucruri importante, pentru că el este Mult și este Mare, dar atrage, totuși, rutina și asta îl duce deseori la debalansare emoțională.

Tace ca Peștele, se pune pe tavă ori vorbește, analizează, cercetează, critică precum Fecioara. Ar fi un foarte bun Critic. Dacă nu devenea Scriitor, putea fi Istoric, Preot, Călător, Ministrul Culturii, Ambasador. Ar fi putut face și știință: să fie doctor în domeniul său.

O altă extremă regăsim la Traian, a cifrelor: o poziție asemănătoare lui Einstein, ceea ce duce la geometria sacrală fără geometrie. Numai la Eugen Cioclea în poezie am observat că se mai infiltrează Energetica asta a cifrelor, a tactului, a ritmului, deși el, spre deosebire de Traian, a absolvit matematica…

Iată acest lucru pronunțat și absolut uluitor denotă faptul că Traian a inventat un alt tip de poezie în poezie.

Dar și o cu totul altă extremă aflăm la Traian, și anume: trecerea de la productivitatea și practicitatea Fecioarei la nonconformism, la nesimțul timpului, a formelor, la tema Sacrală.

El, de fapt, și este un om al netimpului său, dar, totodată, țintuit de pivotul său, de rădăcina sa, care este Neamul său, până la urmă.

V. Omul mai multor vremi

Mama lui Traian, Varvara, era o fire calculată și a pus foarte mult accentul pe Educație. A fost înzestrată cu intelect deosebit, cu mari aptitudini, dar n-a avut un spațiu fertil ca să le valorifice pe deplin.

Sora mamei, Maria, avea talent la artizanat, deși a fost marcată o vreme îndelungată de nevoi interioare profunde.

El este așa de mult lipit de neamul mamei!

Ar trebui, de fapt, să spun că lui i-au lipsit așa de mult amândoi părinții. Și încă-i lipsesc!

El simte ca mama, are sângele ei, dar are tendințe să acționeze ca tata.

De la tatăl său a moștenit Multa sensibilitate, darul oamenilor mai neînțeleși, ospitalitatea și harul artistic.

Pe linia tatălui are și aristocrați, familii bogate, poate și material.

Mai închis în sine este din copilărie, mai pus pe citit.

A studiat mult, s-a bazat pe logică, ordine, armonie și succesivitate. A fost meticulos și însetat de informații.

A ținut mult la bunei, la oamenii mai în vârstă, înțelepți. Mai ales la o bunică, Fionia, a găsit deosebit Rost!

Are simțul datoriei mari față de baștină. Parcă ceva se cere de la el: ceva important și el a simțit asta de mic.

Dacă și-ar cunoaște mai deplin Arborele Genealogic, l-ar surprinde mult…

Are un înger păzitor, mereu veghetor, care monitorizează siguranța la drumul său.

Cu toate acestea, Traian parcă dă cu optimismul de pământ. Eclipsa îl face un îngândurat optimist. Astfel devine un taciturn cu suflet luminos.

El parcă duce vieți paralele în timp. Sufletu-i plin de o mare empatie, rămâne larg deschis, ca să încapă toată lumea în el.

Cooperează pentru atingerea scopurilor propuse, cu toate acestea cooperarea are la el puțin de a face cu prietenia: este neîncrezător; are multe izvoare dosite, nesăpate; clădește bine; pe lângă ceea ce spune și e adevărat, ambalează bine, se învelește în propriile trăiri, dar mai are nevoie de Vieți, ca să scape de ce are el acolo și să se expună!

Este Mult, DA!

Preocupat de utilizarea corectă a timpului, se pierde. Este omul mai multor Vremi. Are vise ciudate și insomnii. L-ar putea interesa Regresologia. Mereu i se pare că întârzie (la ce oră?), și în acest scop ține carnețele cu programări, notițe etc.

Traian e cu sufletul mereu neliniștit, din cauza multor întrebări. Cere mereu răspunsuri, dar nu-l satisfac deseori. Își face lucrurile cu mare grijă, așteptând aceeași atitudine de la ceilalți. Deseori se suprasolicită cu problemele altora și uneori nu-i o logică aici. Asta îl sfâșie emotional, psihic și fizic. Poate fi și fioros, deși este blând și când o face–rănește, bineînțeles. Este și el ușor de jignit, dar nu etalează jignirea.

Nu se răzbună, se bazează pe Dumnezeu. Și când ajută nu așteaptă același lucru în schimb.

Este modest. Are suișuri și coborâșuri, imprevizibile, în viață.

Așa decurge soarta lui, cu succese și eșecuri, ca și clapele la pian. Nu e o trecere firească, fluidă, ci una cu hopuri evidente și conturate.

VI. Omul creează lumi întregi în jurul său

Traian este tipul de om ce tinde spre alte realități: călătorii mintale, fantezii astrale, emoționale etc. Aste realități duc la un talent infinit, care crește ca drojdia la soare, duc spre piscul suprem al evoluției sufletului omenesc.

Spre Apogeul evoluției lui!

Omul dacă nu vede paharul plin al vieții și nu merge pe drumul ce i s-a dat, se pierde, devine duplicitar, caută alte ieșiri și cade în patimi, moștenite și ele de la părinți sau bunici. Omul sapă și dacă nu dă de sine, atunci nimerește în capcana diavolului, metaforic vorbind.

Traian ce alege?

Tocmai pentru aceasta, oamenii cu profunzime mare, ca și Traian, au nevoie de Vis, de Subtil, de ei înșiși ca Esență divină.

Ei trebuie să vadă Lumină în Tot. De aceea e bine unde trăiesc, ce Realitate își fac! Și spre ce alte Realități tind!

Pe parcursul vieții poate să fie învinuit pe nedrept de ceva, dar va simți și popularitatea.

Eu cred că Traian nu cedează nici în fața unor mari necazuri, pentru că înțelege bine Esența lucrurilor: știe să păstreze Credința, dar și crede în Providența divină, în orânduiala ei!

Uneori rămâne numai cu Crezul, fiind aidoma unui Visător și Alchimist incurabil, dar ridicat la rangul superior energetic.

Traian creează lumi întregi în jurul său și de asta-i foarte bine că el scrie, că realizează ceva cu lumile lui.

De altfel ele ajung să te facă mic și să te îneci. În propriile fantezii. Și atunci cînd nu mai poți, îți iei o pauză sau îți dai seama că poți înota!

VII. Omul mergând spre Soare

Traian este foarte încăpățânat. Mai ales în tinerețe a fost. După 50 a devenit mai liniștit.

Are multe neînțelegeri cu sine, multe întrebări. Suprimă emoțiile, în general.

Înainte de a se naște a murit cineva sau când mama lui era gravidă cu el ar fi putut avea necazuri (a plecat tata—nota celui portretizat).

Cu asemenea energetică pot să-i enumăr pe Steve King, Nikola Tesla și Paulo Coelho.

La acest fel de oameni informația vine altfel: are canale legate cu ceva subtil.

Traian are vise interpretative, vede simboluri și semne. Energetica lui este una liniștitoare, atunci când e singur. Poate fi bun psiholog pentru alții, numai nu și pentru el.

Astfel de persoane pot căpăta profunzime și cunoștințe secrete, plus abilitatea de a influența oamenii prin metode mistice. Orice informație primită, ele, persoanele, o convertesc într-un mod propriu.

Traian vede lucrurile într-un mod aparte, uneori îi vede pe oameni transparent.

De obicei primește ajutor ori de câte ori are nevoie.

Este gazdă bună, are prieteni buni, dar puțini. A trecut pe poziția de observator în viață. Cei cu sufletul dezvoltat trebuie să treacă pe poziția asta.

Apa și natura îl inspiră, acolo unde oamenii nu-s. El este așteptat să meargă des lângă ape curgătoare. Obosind repede, se reface la fel.

Trebuie să se folosească de tot ce i-a dat startul, memoria genetică, dar să lase controlul și pretenția.

Traian este legat de cultură și tradiție. Ar putea să trăiască în altă țară, dar să fie înrudită cu țara sa.

Cel mai bine e să meargă spre Soare, spre Iluminare, acolo unde e Apogeul. La Soare este etapa înaltă a civilizației, este infinitatea timpului și spațiului. Aici se rup granițele, aici Înțelepciunea îi va permite să vadă toate părțile situației și să poată simți că nu există altceva decât el și acest Infinit, care iar este el!

… Cred că Traian Vasilcău este bărbatul care plânge.

Tot el, rămânând a fi un om interesant, complex și complicat, ca majoritatea oamenilor de Artă Buni!

Adică un cosmos întreg.

Tanya Toho Păduraru,

Chișinău