Am fost la megaspectacolul “Dragonul” de Evghenii  Şvarţ, montat de Vadim Prodan la Teatrul Naţional „Mihai Eminescu”  şi tot datorită  Fundaţiei “Edelweiss”, a evidenţiat regizorul.

M-a uluit  Dragonul.

Sper că la baza scrierii acestei piese a fost realitatea celor 3 capete, scuzaţi,  capuri politice din Basarabia(mă refer, v-aţi dat seama, la Dodon-Greceannîi-Abramciuk, că nu mă duce capul la altele).

Însă la sfîrşitul premierei m-am întristat.

Pentru că adevăratul mire-învingător Lazelot, precum e dat să se-ntîmple mai totdeauna, a fost  unicul actor din scenă, care-a plecat acasă fără barem o floare.

Vai, spectatori, spectatori, ce-aţi aplaudat cuvintele lui,  aţi memorat sfaturile lui magistrale, dar n-aţi găsit  un trandafir  şi pentru el, ci toţi ia-ţi dăruit  eroilor-profitori de posturi, regalii şi bani.

Poate că într-o zi, cînd va fi să omorîm dragonii ce sălăşluiesc  în fiecarele din noi, nu vom uita de cei de ne-au dăruit  atîtea revoluţii, ca să vină prădalnicii de toate culorile politice şi să  le profaneze definitiv.