Motto:

” Mie nu trebuie să-mi spună nimeni ce să fac”.

Apostolul Filat

E 13 noiembrie 2010.

După  o masă copioasă împovărată de dulci tăceri şi dogme delicioase de partid liberal-democrate,  am analizat îndelung situaţia social-politică şi moral-ideologică a Patriei şi-am ajuns  la concluzia …fatală că de toate nereuşitele dlui Filat sunt numai eu vinovat.

Domnia Sa,  pe cînd încă nu era înnebunit , ca un fercheş crai de la răsărit,  de jilţul de preşedinte şi mai era credibil, cel puţin în satul său de baştină, a promis că va ieftini carnea,  medicamentele,  peştele,  gazele,  energia electrică şi celelalte dichisuri moldoveneşti.

A vrut, dar n-a putut.

Şi pentru toate aceste scumpiri în lanţ,  trimestrial realizate cu succes,  dl Filat a rămas în istoria de-o clipă a R. Moldova ca cel mai bun prim-ministru.

Adrian Ursu i-a consacrat şi un imn,  care aşa şi se intitulează: ” Cel mai bun”.

Şi dacă doar într-un an a reuşit asemenea performanţe la care Sangheli, prim-ministrul de pe vremuirea agrarienilor şi amicul lui de acum,  nici n-a visat,  atunci vă daţi seama în 4+4 ani, cel puţin,  cît şi cum va ferici el pe fiecare om,  pasăre,  animal,  libelulă,   furnică, gîndac de Colorado şi alte graurniţe din acest stat?

Care stat al nostru nefiind,  are toate şansele să devină măcar al Lui şi să încapă oricînd în una din cele 1000 de poşete ale Sandei Filat.

Din 15 noiembrie 2010, evident.

Să fim,  totuşi,  corecţi,  adică adevăraţi şi să recunoaştem că Filat,  precum Roşca,  a început-o bine:  a promis şi-a realizat trecerea liberă a Prutului , prin derularea Programului micului trafic/ce cuvînt oribil/ la frontiera Europei şi aruncarea la urna de deşeuri a Istoriei a codrilor de  sîrmă ghimpată plantaţi din 1944 şi pînă-n 2009.

Ce a urmat într-un an doar?

Roşca,   cel puţin, s-a menţinut pe baricadele ideologiei sale profund naţionale timp de 16 ani,  Filat doar… 9 luni. Şi s-a renăscut!

Astfel,  prin abdicarea din tronul Ideii patriotice fiinţiale ,  Filat face casă comună cu Lupu +Urechean şi devine,  ca şi cei menţionaţi,  pericol real pentru propăşirea neamului nostru românesc în Basarabia.

Şi pentru că Domnia Sa foarte repede se plictiseşte şi se epuizează,  la 3 august a considerat oportun să ne mai repete / de parcă-am fi dunduci cu totul/ că El şi numai El a fost născut,  nu făcut,  pentru funcţia de preşedinte al R. Moldova.

NOE BASARABEANUL.

Acum cred c-aţi priceput de ce Filat,  acest „Mesia” hipermodern al nostru, lăudat şi de Voronin,  deseori,  trebuie să fie votat mereu,  pînă la sfîrşitul lumilor toate şi chiar dincolo de ele,  pentru că Moldova nu-i a mea,  nu-i a ta, cum a scris Delavrancea despre Ştefan cel Mare,  Moldova-i doar a lui Filat  în vecii vecilor fără Amin.

Parafrazînd un magnific scriitor local,  scriu că bipezi legendari ca primul n-au fost,  nu-s şi nici nu trebuie să fie/Aplauze,  rîsete în cabinetul său din Casa Guvernului/.

O,  acest politician de afaceri,  care ştie ca nimeni altul să cuprindă,  la pieptul lui înduioşător ca o mamă,  toţi semirapsozii de ocazii liberal-democrate, care cu acelaşi triumf de mahala s-au şi introdus benevol,  dar contra plată, desigur,  în Programul etern ” Moldova cu Voronin,  Moldova cu Comunişti”.

Şi ce dacă Primul haiduc din gubernie l-a rescris,  ca „din coadă el să sune : „Moldova fără Voronin, Moldova fără Comunişti?”

„Oricum,  s-a înroşit pădurea

Şi-n loc de seceră-i securea”,

cîntă poporul nostru,  impresionat pînă la leşin de monumentalele fapte ale şerifului de Lăpuşna.

Tot el,  poporul acesta prostit de toţi tonţii  ” sexy din punct de vedere politic”,  a mai izvodit  o perlă ce glăsuie aşa: „Alianţa e o babă, /Nici nu vede de-aşă-i slabă, / Şi-o să moară în curînd. /Numa Filat ştie cînd”/Aplauze,  rîsete şi-n sediul PD din strada  Tighina,  număr Lupu,  colţ Diacov/.

Ce mai bucurie m-a luat la dans în clipa -n care m-a fulgerat privirea mai mult decît serafică a madamei L. Andronic,  incomensurabil PR al politrucilor de pe Bîc,  ce , cu de la Voxtel mai ieri promovare,  bate senzaţionalul,  nu altceva.

Doar într-o oră,  la un post de televiziune minicipală,  deocamdată,  ea a produs /citiţi: născut/  în prezenţa nestînjenitoare a dlui V. Untilă  ” doi bărbaţi politici sexy: Filat  şi Lupu.  Şi-o doamnă -politician sexy: V. Pavlicenco”.

Nu-i prea mult într-o oră?

Nu-i prea riscant,  madamă ne-sexy Andronic?

Cîtă nedreptate pe feţele mele,  ale tale,  ale tuturor,  atunci cînd declamăm repetat,  ca pe-un poem uitat de Em.Bucov,  că Primul e cel mai periculos şi imprevizibil om-partid din  gubernie,  că trece cu paşi viforoşi spre Iuda-II,  că e chiar al 2-a Roşcat pe care l-a izbucnit Moldova în teatrul încrederii noastre de la 1989 pînă acum.

Pentru aceste gînduri defăimătoare ce-au împînzit ţara şi-au ajuns pînă-n slipii lui Muruianu de pe Insulele Căinare,  unde-şi hodineşte bietul de el vreascurile,  din modestu-i salar de judecător,  probabil,  Eu îmi cer, îngenuncheat în plînsul Mării Egee,  continuu iertare.

Filat a vrut,  dar n-a putut,  fraţilor.

A promis că nu va promova rude şi foşti comunişti–şi n-a putut să se ţină de…cuvînt.

Din cauza lui Lupu,   Urechean şi Ghimpu,  să se ştie,  să se reţină.

A promis că nu va mai sta cu popoul său spre altarul Ortodoxiei şi n-a putut. Leancă,  Tănase,  Negruţa,  Bodiu,  Lupu,  Urechean şi ceilalţi ortaci nu i-au permis.

A promis că nu va vinde nici o funcţie de stat nimănui şi nu s-a putut abţine.

Gura lumii n-are milă şi zice că o funcţie … ambasadorială,  doar în ministerul Leancă ar costa de la 100 MII EURO PÎNĂ SPRE …INFINITUL POFTEI PRAG-MA-TI-CE A LUI FILAT.

Doar Ghimpu,  nu-nţeleg de ce,  alege să rămînă mereu în sală,   printre mireni,  şi nu urcă,  nici la somaţia gardienilor săi,  în rîndul celor …aleşi de Vlad…Cantarean.

Nu vă enervaţi pe gratis, dle Prim, căci  pentru gura neîncuiată/deocamdată/ a lumii tot eu îmi cer interminabil scuze şi Vă declar cu mîna pe portretul DVS, pe care-l divinizez fără-ncetare: ” Iertaţi-mă,  sunt vinovat. Aproape ca-n cîntecul omonim al regretatului Vali Sterian/vezi http://www.valisterian.ro/sînt vinovat//.

Iertaţi-mă,  dle Filat,  dacă se mai poate ierta în mileniul trei această porta-voce a plebei terestre,  ce e tot mai sigură că DVS,   precum Roşca-savantul întru lichidarea oponenţilor, ştiţi cînd vorbiţi să priviţi cui în ochii alegătorilor şi nici nu clipiţi măcar o dată–asta da performanţă partinică de invidiat,  însuşită de la şefa soţiei DVS,  Lilia Bolocan,  aburcată pentru aceasta direct în…divanul  Agenţiei pentru protecţia intelectuală.

Şi ce dacă n-are treabă cu domeniul?

Eu parcă am avut vreo treabă  cu politica şi ce departe am ajuns?, vrea şi-i poate spune Primul,  săptămînal,  lui Voronin şi comuniştilor cu care şi-a burduşit partidul pînă la refuz.

Acum mai are pertinenţa să spuie că nu va guverna cu comuniştii din PCRM.

La ce-i trebuie ăştia cînd i-a primit mai pe toţi,  în afară de Muntean,  Dodon, Petrenco,  Muşuc şi  Ceban,  în PLDM,  care,  din 15 noiembrie curent,  va fi redenumit în PCLDM, adică Partidul Comuniştilor Liberal Democraţi din Moldova.

Atunci vom da salariul promis  tuturor de 500 euro lunar şi 500 lei anual ţăranilor pentru fiecare hectar de pămînt prelucrat./Rîsete prelungi, spargeri de pahare în sediul PPCD-ului/.

E noapte tîrzie de 13 noiembrie 2010.

O ,  şi parcă  văd ziua de 15 noiembrie ,  cînd toată alegătorimea democratică a Basarabiei,  în frunte cu Ghimpu,  Fusu,  Lupu,   Diacov,  Urechean, Osipov, Untilă,   Petrencu, Colesnic, Pavlicenco,  Can,  Ţurcan,  Stepaniuc,  Climenco, Voronin,  Greceanîi,  Roşca,  Cubreacov,  Secăreanu,  Şelin,  Cerari,  Pasat , Mereuţă şi Cantarean ,  în urma căreia voi fi şi eu,  va mărşălui pe strada Bucureşti înspre sediul PCLDM,  cu ochii înlăcrimaţi,  şi ,  ajunşi în faţa modestei clădiri,   ca-n preajma lui Lenin,  odinioară,  îngenuncheată se va ruga: „Iertaţi-ne,  Vă rugăm,  Vă implorăm să ne ierţi,  Noe al Basarabiei.

Pentru orice gafă a DVS,  trecută,  prezentă şi viitoare,  mai ales,  Vă cerem insistent să ne ierţi,  dacă vrei şi dacă mai poţi,   desigur.

Pentru tot ce-aţi realizat,   realizaţi non-stop şi ve-ţi realiza, daţi-ne voie să vă iubim, pentru faptul glorios că ne sunteţi obiectul cel mai de cult şi cultul lipsei noastre de personalitate şi demnitate naţională,  ca şi pentru geniul DVS  i-re-fu-ta-bil,  daţi-ne voie să vă iubim, pentru îndelunga noastră răbdare şi toleranţă neţărmurită faţă de neţărmuritul DVS orgoliu, daţi-ne voie în genunchi… la nesfîrşit să vă iubim.

Iată-ne smeriţi la prispa partidului ce vă are chip luminat în noapte şi-n zi,  în bunăstarea exagerată a DVS şi-n sărăcia lucie a poporului care,  culmea bunătăţii sale, v-a ales şi vă va alege mereu, ori  de cîte ori va fi nevoie,  pînă la ultimul său urmaş ce-o să vă semene doar DVS,  părintele democraţiei moderne a neamului nostru şi-a certitudinilor sale fără egal.

Adunaţi la poarta inimii Dvs mărinimoase,  Vă rugăm să acceptaţi,  în numele partidelor noastre,  capitularea necondiţionată/citiţi: fuziunea/ în faţa DVS şi-a membrilor întregii caste de unic partid de acum înainte.

Recunoaştem că suntem profund vinovaţi ,   ne cerem scuze în genunchi şi-n picioare şi declarăm pios opiniei publice naţionale şi internaţionale că numai noi suntem vinovaţi,  mai ales pentru următoarele,  groaznicele greşeli de viitor,  pe care  le veţi comite,  spre beneficiul nostru,  al tuturor,  bineînţeles.

Rugăm şi pe această cale toate instanţele ce vor avea poate vreodată pretenţii faţă de DVS să le redirecţioneze spre noi,  incurabilii DVS vinovaţi.

Era ultima lună de toamnă.

Afară ningea cu fulgi minusculi,  ca şi procentele acumulate de toate partidele luate la un loc,  cu excepţia PCLDM-ului.

Acesta era primul în top. Mai bine zis,   era…UNICUL.

PCLDM-ul era ca un cer imens,  dens înstelat,  cu Luceafăr nou,  orbitor la  întîia  ocheadă,  dar strălucitor ca nici o stea roşie de rubin.

Nimeni,  inclusiv subsemnatul,  nu-şi mai permitea luxul să declare că o nălucă bîntuie prin Basarabia:  năluca Filat,  nimeni nu mai dezbrăca,  nici noaptea măcar, hainele ponosite -ale Fricii,  iar în zori aveam să aflu,  cu sufletul sfîşiat de durere,  desigur,  că Alianţa a fost o simplă… babă,  beteagă de slabă,  ce-a murit subit,  fiindu-i „administrate” în paharul cu apă minerală „Gura  Lăpuşnei”  cîteva picături de pesticid FURADAN,  prin contrabandă importat în republică de oamenii lui Pilat.

Era  14 noiembrie 2010. Mă    /cu/tremuram  de   frig.

Dîrdîiam de frig în groasele haine-ale Fricii.

Anunțuri