Volumul care întruneşte întru totul criteriile genului  de publicistică e  „Prădalnicii din crăia lui Dumnezeu” (Chişinău, editura „Notograf Prim”, 212 pagini) semnat de Traian Vasilcău (Traianus). Textele incluse în carte au văzut lumina tiparului după ce mai întâi au fost internetizate, adică au apărut pe blogul autorului, fiind preluate şi de diverse publicaţii din R. Moldova, România şi din alte ţări.

Pe autor îl caracterizează verva caustică, spiritul de observaţie şi fineţea cu care nuanţează anumite stări, fenomene, oameni, lucruri ajunse în vizorul său. Pe alocuri textele sale amintesc uşor de scăpărătoarele intervenţii publicistice ale regretatului Adrian Păunescu din presa bucureşteană, cu care Traian Vasilcău are anumite afinităţi şi pe ogorul poetic. Iată cum îl descrie autorul pe un deputat comunist în pamfletul „O brichetă pentru deputatul Ceban”: „Personaj fără biografie, rezultate palpabile şi vizibil talent (…) de a face sluj cui trebuie şi când acestuia-i trebuie (…), fuma numai ţigări „Parlament”, dar nu avea, săracul de el, nicio brichetă…”Evident, cineva i-o împrumută şi-atunci deputatul, în timp ce se întreţine cu o „alegătoare apetisantă, îmbietoare, naltă, energică (…), aprindea „Parlamentul”, se furişa jos, între merele domneşti siliconate ale alegătoarei, înflăcăra iar „Parlamentul”, se ascundea tot mai prejos, aprindea iar „Parlamentul”,se ascundea şi mai josnic…”, până când deputatul Ceban „se trezi, pentru prima dată de la „căderea în sus a comunismului”, al naibii de fericit. Alegătoarea sa – ibidem!” (p.23). Doar în textele autorului „jandarmii aplaudă din baston”, iar cei care ţin cu tot dinadinsul să tacă mâlc „iau Prutul şi Nistrul în gură”. Şi numai în acest volum spectacolul competiţiei descris cu mult sarcasm şi ingeniozitate se încheie cu remarca: „Brusc se stinge lumina în gubernie, se trag obloanele peste cuvinte şi se aplaudă numai în gând”.

Deşi enunţă nişte lucruri cunoscute de toată lumea cititoare de ziare şi ascultătoare de radio, stilul inconfundabil şi original îl trădează pe autor: „În Piaţa Demnităţii Noastre furate şi traficate de toate prostituatele de lux, instalate la guvernare prin votul poporului, era forfotă mare…” (p.44). Excelează autorul şi în textele în care-i parodiază pe mai-marii lumii basarabene. Fără a-l numi, oricine e în stare să-l recunoască pe cel parodiat graţie discursurilor acestuia ţinute într-un limbaj pompos, cu alură dâmboviţeană: „În general, sunt o fire pragmatico-ludico-meditativă de sorginte constrâns-involuntară, dar întrebarea ta, Lorena, (…) indubitabil, trebuie să conţină şi stigmatul iradiant al răspunsului citadin de funest într-un moment macabru de optimism pentru Partidul Democrat, ce-l reprezint în calitate de bărbat vivace încorsetat în mrejele profunzimii desuete din bazinul Mării Agreste în care, electoral vorbind, candidez…” (p.60).

Blogul, fiind „moşia personală” a autorului, include nu doar pamflete, scrisori, adresări, ci şi Poeme ale căror titlu trădează ideile şi subiectele care l-au inspirat: „Vladimirii iluziilor noastre”, „Rugăciunea unui copil”, „Vine Voronin cu Filat în frunte!”, „A înviat tanti Cenzura!”, „Intrarea colindului în dramă”, „Dor de Paul Goma”, „Colind de jale Patriei” şi multe altele.

În susţinerea unor „profeţii adeverite”,  după cum autorul şi-a mai subintitulat volumul, textele lui Traian Vasilcău sunt scrise cu o cerneală sarcastică, adesea cu accente dure, vitriolante, mai ales atunci când în vizorul său (de cavaler pornit de unul singur împotriva tuturor celor răi), ajung nişte „butoaie goale”, adică nişte personaje ipocrite, duplicitare, infatuate, indiferent de rangul şi locul pe care acestea îl ocupă în ierarhia socială, politică sau culturală a comunităţii basarabene.

Nicolae RUSU

http://www.luceafarul.net/autor/traianus

Anunțuri