O săptămînă întreagă m-am gîndit la EA.

Ieri, 21 martie, mi s-a făcut brusc dor de umbletul ei, ușor legănat, dar neîngenuncheat de vreun vînt oarecare.

Numai de viforul morții.

Numai de el.

Sunt 21 de ani de cînd, în chinuri insuportabile, lăcrimînd,  a plecat.

Ce numărătoare tristă a unor ani suferinzi sub cer…

62 de ani.

Mulți.

În comparație cu 45.

Cîți a suferit tata.

Care, în chinuri insuportabile, lăcrimînd, a plecat și el.

La numai/tocmai 45 de ani.

Aproape cîți mi-a dăruit  Părintele Veșniciilor.

Să-i sufăr și eu prin lucrarea cuvîntului meu, liric și intransigent, armonios și intolerant, calm și nestăvilit, aidoma vremilor crunte, sub care ne călătorim viețuirea.

Ieri a fost 21 martie.

Și m-a durut amintirea.

Dacă știți cum poate să doară o amintire.

Mai dihai ca o boală năprasnică, ce-ți macină tot trupul, de sus pînă jos,  grabnic și nemilos.

Și-mi venea să vă las pe toți, bufoni de stat și ingrați înfiați de Clipă, prim-mafioți și conjuncturiști de profesie, lichele ordinare și derbedei carismatici, cu tot decesul vostru politic în față.

Pe toți!

Îmi venea să vă las!

În schimbul reîntîlnirii cu EA.

Numai cu EA!

Unica și Neinterimara mea Mamă!!!

https://www.youtube.com/watch?v=uzmSetSv34g&list=PL30EF02395ED98008

https://www.youtube.com/watch?v=GzeXOp0BENw

https://www.youtube.com/watch?v=-AiyAP1f2R0

https://www.youtube.com/watch?v=CwWW6aiU0BU

https://www.youtube.com/watch?v=2Df7UVueuzQ

Anunțuri