S-a îmbătat Simona,

De ce-a făcut-o oare?

Se-ntreabă locatarii

Din vechiul cartier.

Este nefericită?

N-o mai iubeşte nimeni?

Răspunsul e o taină

Cu cheile în cer.

–––––––––

S-a îmbătat Simona,

Tristeţea o descîntă,

Iluzia o-ndeamnă

Să guste din pahar.

În ochii ei grădina

S-a îmbătat şi cîntă,

Iisus e dirijorul –

Marele solitar.

––––––––-

S-a îmbătat Simona,

Vorbeşte tot pămîntul,

Ce mai beţivă – spune

Poporul la şosea.

Ci ea e supărată,

Că n-o iubeşte vîntul

Şi beată e de vise

Şi nu de altceva.

–––––––––

S-a îmbătat Simona,

Groparii vin în grabă

În ochii mei să-i sape

Mormînt nemuritor.

Buzele-mi singurate

Din şoapte suspinînde

Vor înălţa o cruce

În ciuda tuturor.

–––––––––

Ce mult aş fi vrut, Doamne,

Să vii în dimineaţă

De mînă cu Simona

Care mă va ierta.

Să-i dau cu bucurie

Din viaţa-mi veşnicia

Şi casa ei să fie

Mereu inima mea.

–––––––––

Ce dor mi-i de surîsul

Ce-mi ocupa odaia,

Ce dragă-mi era steaua

Sclipindă în cercei.

Şi-abia acum cînd luna

Îmi bate în fereastră

Simt că îmi moare viaţa

Fără privirea ei.

Anunțuri