Un prieten informat lulea  mi-a spus că  toți bloggerii sunt invitați azi la Guvern să primească niște plicuri cu timbre colorate de la Filat.

Eu, carele sunt filatelist din copilărie m-am dus cu primul taxi.

–Bună ziua, mă ploconesc gardianului de la intrarea Centrală.

–Cine sunteți?-mă citește acesta de sus în jos și de jos în sus.

–-Sunt  țăran din țărănie și iubesc ce-mi place mie, bine dispus îi  răspund.

–Aaaaaa, Țăranu  adică, mormăie ceva sub nas teama Moldovei, și caută  într-o listă fără sfîrșit. Așa, Barbaroș a fost, Nantoi- tot, Cibotaru-numai ce, Cernenco- ieri încă, Tardea-la prînz, Țăran zici?

–Îhî, spun repede și  foarte convingător.

– Vă semnați aici, numai Dvs n-ați primit azi plicul. Chiar vă mulțumesc c-ați venit, vreau să raportez mai repede lui Banariuc că toți au primit și să mă duc acasă. Da’ pot să știu, dacă nu-i secret, ce profesie aveți singur?

–Lichea, sunt lichea emerită-a Republicii.

–Da? La anii Dvs?

–Îhî, răspund, de mic profesez, din tată-n mamă mi s-a transmis această meserie.

–Și unde mai des vă solicită cu concertele?

–Oooooo, peste tot. La JurNIT TV și la Radio Vocea Basarabiei lui Filat. Da și la Publika, și la TV 7 Lupcinski, și la Euro TV. Și la Moldova 1, și la Pro TV… Unde și cînd mă trimite Șăfu’ acolo și atunci mă duc… Îmi plac oamenii și îi lichelizez cum pot mai bine. Lichelele, să știți, au fost, sunt și vor fi  la mare căutare  pentru toate regimurile de guvernămînt.

–-Mda, se vede  pe Dvs că sunteți meseriaș.

– Dacă ziceți… Sunt profund măgulit să aud și de la Dvs așa compliment, glăsuit-am eu, oarecum jenat că de la Primul mafiot al Moldovei și pînă la ultimul gardian toți mă știu, mă iubesc și nu mă uită.

–-Vă semnați aici și poftiți plicul Dvs., mă rugă apoi  amabilul angajat din Servicul de Pază al Guvernului.

Ajuns acasă scot cu înfrigurare plicul din buzunarul de la piept.

Era lung, lat și foarte alb.

Aproape imaculat.

Era cît o carte de mare.

Dar n-avea  timbre  colorate, care trebuiau să fie cu  chipul color al lui S. Vangheli pe ele, în anul scriitorului meu preferat, an proclamat astfel de Parlament, la propunerea Guvernului nostru.

N-avea nici un timbru, dar  pe plicul încleiat și purtînd ștampila Cancelariei de stat era scris nu știu de ce:“20 000”. Cu pix roșu.

Ce-o mai fi însemnînd?-mi-am zis, intrigat la culme.

Iau un briceag și-l deschid. Ușor, foarte atent, ca să pot păstra cadoul de la  guvern  în muzeul viselor mele, ce-l voi lăsa  ca moștenire urmașilor urmașilor urmașilor urmașilor  mei în vecii vecilor!

Și, mare minune,  în loc de o carte despre Guguță-căpitan de corabie găsesc  în plic un teanc de bancnote verzi în sumă de 20 000, pe care  nu era imprimat nici Vangheli, nici Sangheli, nici Ciubuc, nici Papuc, nici Hadîrcă, nici Modîrcă, ci numai stejarul stejarilor  cu numele falnic și brav de VladIMIR Filat!

Anunțuri