Povestea unei  păsărele

De cu ziuă, Cip-Cirip

Cuib îşi face din nisip

Şi pînă-i mai prinde-o brazdă

Stă cu puii ei în gazdă

La Grivei, căţel de cuşcă,

Ce, ca într-adins, nu muşcă.

 

Plata ei e-n orice clipă

Cîte-un freamăt de aripă.

 

 

Poveste cu mieii din cartea mea

În vacanţa mea de-o vară,

Mieii trec şi se strecoară

De pe paginile dese

După ierburi mai alese,

 

Iar spre seară, cînd vin iară

Apă beau din călimară

Şi, avînd culori de aştri,

Mieii mei devin albaştri.

 

 

Rîndunica

Ce mai caz! O rîndunică

La-ndrăgit pe Ionică.

Cuib făcîndu-şi pentru pui

Sub streşina casei lui.

 

 

Poveste cu ceartă

În pădure, printre foi,

Se ceartă doi cintezoi,

Cu un iepure fălos

Duelează un botgros,

Ce mai tărăboi pe-aici,

Vin plutoane de furnici,

Să-i împace, lucru clar,

Şi e totul în zadar.

Nu mai conteneau, se pare,

Dar din cer, printre frunzare,

Peste toţi atunci şiroaie

A căzut un nor de ploaie.

 

Morala:

Pentru cei cu mare fală

Ploaia este o morală.

 

 

Pisica

– Bună ziua!

– Na-ţi-o bună!

– Pot intra?

– Ba da, se poate.

– Tu ce torci, că torci întruna?

– Eu… torc… vise colorate.

 

 

Povestea unui şoarece

În iatac, sub un suman,

Căutînd pe îndelete,

A găsit vreo trei caiete

Bietul şoarece profan.

 

Cam puţin, şi-a zis în gînd,

Şi, cătînd cu mult elan,

A pus dinţii pe-un roman,

Să-l citească ronţăind.

 

L-a înfulecat pe tot

Şi apoi s-a lins pe bot,

Dar era despre-o pisică

Şi mai n-a murit de frică.

 

 

Papagal neordinar

Am în casă-un papagal,

Cam năstruşnic şi banal,

Ziua pare mai cuminte

Şi-i tăcut, n-are cuvinte.

 

Noaptea fură versuri noi

Şi le-nvaţă mai apoi,

Iar în zori, pentru copii

Spune numai poezii.

 

 

Elefantul

Elefantului Gigel

Nu-i găsim costum de şcoală –

Ori va mai slăbi niţel,

Ori va fi în pielea goală.

 

 

Poveste cu morală eternă

Un şoarece (ambiţie!)

Trimisu-ne-a petiţie

La punctul de poliţie,

Cel mai apropiat.

A doua zi (condiţie!)

Am mers în coaliţie,

Dar, mare superstiţie,

Fu cazul împăcat.

 

Mi-l săruta (maliţie!)

Pisica cu tradiţie

Şi el, drept interdicţie

Ne-a spus: „Aţi şi plecat!”

Şi l-a păpat „tradiţia”,

Citindu-i şi petiţia,

Şi n-a ştiut poliţia

Un caz mai fascinant.

 

 

Poveste stranie de tot

Pisicuţa mea hoinară

E multimilionară.

Truditoare prin hambare,

Un surplus de şoareci are

Şi în orice dimineaţă

E pornită-ncet spre piaţă.

Ştiţi ce cumpără de-o vreme? –

Cărţi cu poze şi poeme.

Să nu fii întruna mică,

Împrumută-le, fetică.

 

Povestea unui clown posac

– Ce mă fac, vai, ce mă fac!

Plînge-n circ un clown posac,

Că n-a fost azi în arenă,

Pentru că n-avuse frac.

Eu, ghiduş şi vinovat,

Cînd mă satur de purtat,

Mă strecor prin uşi deschise

Şi-i las fracul în culise.

Fapta o repet mereu

Clownul este tatăl meu.

 

Ursul

Pe la circ e trist de tot,

Plînge-un urs şi laba-şi muşcă.

Azi stăpînu-i, cam netot,

L-a uitat închis în cuşcă.

 

Ziua poznelor frumoase

Cum ţi-i dor de vară, munţii vin pe rînd,

Iar copilăria îţi şopteşte blînd:

„Sunt aici, copile, hai şi ne-om juca

De-a căluţul şi de-a v-aţi ascunselea.

Azi ai drept la şotii şi, năzbîtios,

Poţi să fii chiar prinţul cerbului frumos.

Hei! Ce stai? Hai vino, uite, un brotac

A făcut o poznă şi-are un pitac.

I l-a dat chiar luna, ce te-ntreabă: „Faci

Vreo poznă frumoasă, că mai am pitaci?”

 

 

Povestea unei şcoli

În făgetul din poveste

Şcoala şoarecilor este,

Unde, vai, a cîta oară

Li-i pisica profesoară!

 

 

Poveste la telefon

Ziua-ntreagă stă pe fir

Şoricelul musafir

Şi-i tot spune vorbe-n şagă

Pisicuţei lui cea dragă

Pîn-adorm. Hai dormi şi tu,

Mîine vei afla de-acu

De ce nu se întîlnesc,

Dacă tot se îndrăgesc.

 

Şi-o să ştii ce-o fi-n poveste,

Că-nainte mult mai este

Şi, cum te vei deştepta,

Las-că revenim la ea.

 

 

Fără limba noastră

Arde stea albastră

Noaptea în grădini.

Fără limba noastră

Noi am fi străini.

––––––––––––

Creşte floarea-n glastră,

Tineri — anii ei.

Fără limba noastră

Am fi singurei.

––––––––––––

N-am găsi în carte

Nici un nume sfînt,

N-am rosti în şoapte

Cel mai drag cuvînt.

–––––––––––

Şi prin zodii clare,

Colindînd cuminţi,

Noi am fi sub soare

Ca fără părinţi.

 

 

Postfaţă

O furnică, lîngă rîu,

A găsit un bob de grîu.

Şi-l admiră, şi-l miroase,

Ori să-l ia, ori să-l mai lase?..

La cei mici oare-o să placă?

Zău, nu ştie ce să facă.

L-ar lua, însă mirare

Nu-i încape-n buzunare.

Stă pe gînduri: nu-i vreun hoţ?

C-ar zbughi-o după soţ

Şi l-ar duce fără frică,

Dar, noroc pentru furnică,

Vine-o soră de departe

Şi-i aburcă bobu-n spate.

Cătinel, cu pas grăbitu,’

S-a pornit prin iarba deasă.

Tu, cînd vei sfîrşi cititul,

Ea va fi demult acasă.

P.S. Cînd nu mai suntem copii am şi murit demult(С. Brîncuşi).

Anunțuri