Mă telefonează la 14 iunie un poet, care a greșit și s-a dus la o premiere a unor așa-ziși scriitori de la o uniune, unde cotizez anual și eu cu 150 lei, deși, cred, mai mult n-am să o mai fac.

Poetul e indignat la culme, fiindcă acolo au fost premiați doar pldm-iștii și pldm-istele(el a spus-o!) obștii, iar Gabar Kantovici Filat a fost  sponsor la înălțime,  precum a făcut-o de la 2010, fără excepție.

Vorba e că eu deși am fost invitat de dl scriitor Grigore Chiper să fiu pe post de vajnic  aplaudac al serii n-am fost în stare  nicidecum să particip.

Lucrez de cîțiva ani la un amplu de tot Dicționar al scriitorilor români contemporani de pretutindeni și la o Antologie a poeziei românești în mileniul trei.

Evident că nu puteam să las pîrîu ori baltă totul și să-mi pierd  lipsa cronică  de timp cu admirarea tîrfelor  ex-prim-ministrului vostru.

Una dintre  ele, care are nume dublu, dar talent de poet iok-iok(adica iok dublu!), pentru că de 2 ani se culcă  necontenit sub orice om cu putere culturală  și politică din gubernie  a primit premiul pentru cel mai mare scrib al locului chiar din mîna noului-vechiului ei ibovnic: Gabar!

Cînd l-a văzut apărînd de după culise a simțit ceva lichid  prelingîndu-i-se  pe podea.

Dar repede veni Gabar și cu pantofii lui de 12 000 euro i-a șters lacrima-lacrima(la patrat!) prostituatei.

Despre aceasta trebuie să mai spunem că de cînd Gabar taie și spînzură tot ce nu-i convine în stat, dînsa a fost premiată cu de toate, inclusiv cu editări favorizate de oamenii literari ai lui Kantovici  în România, Tanzania, Botsuana și Madagascar.

Deși are două cărticele  cît  lama Gillet acest fapt nu e un impediment pentru ștabii organizației de breaslă ca să n-o propună celor de la TipoMoldova Iași s-o editeze în colecția “Opera Omnia”.

Mașină i s-a oferit, casă cu grădină și puț-la alegere, cîștiguri  în toate  instanțele de judecată controlate de Gabar, fiindcă ea mai  și ciordește din alți autori, plus jurămîntul ferm al armăsarului  ei că la 27 august 2013  organu-i  declanșat va fi  potolit  și  cu Premiul Național  în valoare de 100 000 lei, după care va deveni, în urma decesului dlui Mihail Dolgan, academician cu drepturi depline la Templul științei lui Duca, unde ține prelegeri antiinsomnie amantul ei favorit.

Și ce dacă iapa  cu nume dublu și nespus de virtuoasă la pat  n-are gram de talent poeticesc?

Că-l are pe cel al anticei meserii nu e argumentul forte pentru membrii oricăror comisii, conduse prin telefon de Vlad Hoțu?

Sau ați uitat de Lupan, Bucov, Cruceniuc, Darienco, Ponomari, Istru, Șleahu și alți  politruci literari de pe timpuri, împopoțonați cu ordinele Lenin, cu Premiile de stat ale RSSM, URSS, cu titlurile de Eroi ai Muncii Socialiste etc?

N-a fost Lupan chiar bidecorat cu ordinul Lenin?

Și ce-a rămas din aceștea?

Pînă la 1990  erau altfel de prostituate, cele politice, care făceau sluj ideologic regimului comunist.

Acum prostituatele își fac treaba deocheată  în văzul tututor, chiar în fața televiziunilor acestea ejaculează fără picuț de rușine, fiindcă armăsarul armăsarilor  politici din semiMoldova le are la orișice oră de zi sau de noapte.

Cealaltă iapă cu nume nedublu, evident, s-a prostituat de cînd se știe prin și printre vagoane, încît acum  își permite să dea lecții de prostituare lifterară doritoarelor de premii oferite pe veci de Gabar.

Spre finalul Galei premiilor nonnonsens, ex-primului  ministru al prostiei moldovenești i s-a oferit, precum condamnaților, ultimul cuvînt.

Micimea Sa a declarat că de 4 ani trudește, în sudoarea frunții, dar în lipsă vertiginoasă de har, la un roman erotic.

Fiind întrebat de moderatorul, care nu putea fi decît  același de vreo doi ani, despre  ce este, prim-mafiotul a zis triumfător că o fi numai despre AIE-1 și AIE-2.

La auzul acestor mirifice abreviaturi mila sa popovici și-ncă  paraschiv, mînă în mînă cu ela și-ncă perciun i-au căzut la picioare, somîndu-l să includă în viitorul roman premiat de șleahtă și cîte un capitol amoros despre ele.

Filat le-a dulce atins pe sentimentul național, semn că așa o să fie!

Și apoi, împreună cu dînsele și cei 5 bodyguarzi crăcănați, a  plecat spre-o direcție fatal necunoscută.

Iartă-ne, domnule Eminescu, fiindcă  la 14 iunie unii din colegii tăi te-au mai omorît odată prin acordarea de premii pentru lipsa  totală de literatură unor iepe din grajdul unui cetățean român, care cel mai mult urăște Valoarea, România și Adevărul.

Iartă-ne, domnule Eminescu, fiindcă suntem proști și cotizăm în continuare pentru întreținerea unei organizații  ce se află strîns lipită de milioanele unui contrabandist, organizație  total dependentă de mofturile și preferințele idioțenești ale acestuia, care demonstrează cu lux de amănunte că  netalentul  e  diploma ei de noblețe, acordată  subnulităților statului, condus de-un  bandit ordinar.

Lucru clar: pentru a fi prezente în cele două megaproiecte literare, la care lucrez, am invitat mai multe voci literare, numai nu și cele două  pornostaruri  cu ambiții nesăbuite de scriitoare.

Lucru clar: nu poate să nu-mi fie decît scîrbă și rușine pentru faptul că (încă) fac parte dintr-o organizație de unde adevăratele ei talente sunt date la coș de către  oamenii unui hoț-nepereche în chiar preziua trecerii la Domnul  cel Etern a poetului-nepereche al neamului românesc, ne-ngenuncheatul  de Mihai Eminescu.

Doamne, Ferește, zic la sfîrșit, să ajungi să-ți cerșești prețuirea de la asemenea armăsari.

DOAMNE, FEREȘTE, mai  zic,  de  iepele  ce ajung  poetele și  pRozătoarele anului  la un trib
condus de „Marele Vînt!”