Ieri mă întîlnește în stradă un ditamai  președinte de partid liberal.

Mă întreabă dacă sunt membru al Partidului condus, teoretic, de Ghimpu.

Doamne, Ferește, îi spun.

Eu nu sunt membru al nici unui partid, continui.

Și-apoi cum aș putea fi coleg de partid cu un om care fuge de oameni, care se consideră mai presus de orice om, care nu vede nici o diferență între limba franceză și cea poloneză, care adoră cultul personUlității, calitate sau boală a mai multor lideri de partide hiperdemocratice de pe Bîc.

Președintele de partid liberal mă privește, entuziasmat, bineînțeles și parcă mă și crede.

Pînă  începu a se-nnora peste sufletul Lumii.

Și brusc am plîns, schimbați  PÎNĂ LA CAPĂT!