În  Absurdia orice  lucru imposibil e pe deplin posibil.

Aici  un ministru, zis și:  Recean  zboară beat peste toate satele și e amendat cu tocmai 800 lei.

Aici  reîncarnarea lui  Lenin, cu nume poetic: Streleț  se jură că protejatul său  nu bea decît ceai de rogozin și coada-calului.

 Aici ni se spune că la volanul rachetei  era cică un Ceban, adică un păstor necizelat.

Iata că  după ce ne-a dat mai  pe toți cu capul de asfalt  nu putea să nu-i vină  și lui  Recean rîndul.

Și i-a venit tocmai printr-un sat căzut de pe hartă(vorba avocaților lui mediatici).

În Absurdia orice nerușinare este model perfect  de conduită morală.

Cetățeanul  Tabarnak zice că  LuLeancă, cel “școlit la academiile KGB-ului din  Moscova anilor 80 ar trebui să fie supranumit Lubeankă ori Lubleankă”.

Fratele lui siamez, Filat, nu poate trăi o zi fără să împartă plicuri gravide de sute de mii de lei scriitoarelor fără operă, dar cu altceva ademenitor la activ, la fel și  compozitorilor afoni, adică fără ureche…muzicală, actorilor fără de roluri, muzicienilor fără cunoștință  de note și altor saltimbanci de partid, care-i pupă acestuia mîna, apoi șlițul, apoi șosetele, apoi sandalele și tot ce mai e nepupat (ori răspupat) de alții.

Cică  tonele de lei sunt descărcate în fața partidului, nici liberal și nici democrat, de-un  vajnic Furdui de la vămile toate,  cică banii sunt burdușiți  în plicuri de-un Pistrinciuk, cică plicurile sunt  închise ulterior cu limba de-un vicepreședinte de parlament.

De sex… frumos.

Butmalaicik  să-l știe pe nume.

 Un transfug comunist, devenit peste noapte liberal, și ministru, și general din naivitatea lui Ghimpu și Șalaru(Anatol) își permite să dea lecții de bun-simț tuturor, scuzîndu-se că n-a fost membru de partid comunist, dar în faptul că a candidat la 2006 pe listele lui Voronin nu vede nimic grav.

Tovarășul visează să ne mai fericească și cu un nou război, atunci cînd va considera dînsul că este momentul.

Șeful mamei lor de reformatori, ex-tovarășul de partid comunist, Hadîrcă, înghite în sec, în timp ce-și recitește carnetele partinice din secolul trecut.

Iată aceștia și alții ca ei s-au autoproclamat invincibilii reformatori de partide.

Iată cu aceștia ne-a promis Dorin Chirtoacă să producă de vreo 4 ani schimbarea pînă la capăt, cu cei care n-au colaborat doar în vis  nici cu KGB-ul, nici cu fratele lui  geamăn–Partidul Comunist!

În  Absurdia toatele sunt pe dos.

Statul cu banii în plic este creația lui Gabar, adică tot el- Kant, adică tot el- Filat sau cum îl mai poreclesc consătenii lui: Vova Hoțu.

Or fi avînd ei vreun motiv plauzibil să-i zică așa—nu se știe.

Eu, unul, nu cred  să merite asemenea pseudonim literar fidelul meu ci(ns)titor .

 Cel trimis la plimbare de Curtea Constituțională, absolut din întîmplare aterizînd pe sub  iepele de creație, pe care le înneacă-n sărutări noapte de noapte.

…Absurdia mea natală.

Numai aici nimeni nu-l poate struni pe deputatul Muntean să nu mai boxeze în toți.

Iată că după ce-a  sperat să-l faca piftie pe Plahotniuc,  chefir –pe Sîrbu, zeamă-pe Cimbricikuk și Ceban, acesta a voit  ieri să-i ducă  lui Voronin pe tavă și capul președintelui Timofti.

–Capul gol al lui Timofti vrem!—striga acest comunist, de-i săreau toate capacele prin parlament.

–Capul lui Timofti la cină!–îl completa o fracțiune compusă din 34 de deputați, dintr-un stat absurd, în care de-o vreme plouă  doar cu cebani, marinuțe și receani.

Și-n care nimeni nu cere  de la Dumnezeu măcar un Havel în veac!

Anunțuri