Azi m-am întîlnit, la dorința lui, cu cel care ține în mîini și-n buzunare toată gubernia.

Nu e cel la care vă gîndiți.

Insul m-a servit cu ceai de iasomie, în care secretara, surîzînd,  nu uitase să picure și puțină-destulă cucută.

Omul cel vajnic m-a privit țintă în ochi și a mitraliat astfel:

„ Te pot adora din următorul minut, te pot include în lista persoanelor mele  favorite, te pot introduce în manuale, te pot asigura cu avion personal, cu castel și grădină cu pomi fructiferi, te pot instala pe post de monument în ograda casei mele, te pot trimite ambasador în Angola, te pot înavuți cu o mașină ca a lui Vicol, te pot…te pot..te pot…, numai dacă promiți să nu mai tragi în mine cu gloanțele tale sfîșietoare!”

Mă durea tot mapamondul din mine, se învîrtea lumea, îmi era silă de tot și de toți, simțeam că iadul domină Moldova, îmi era scîrbă de vajnicul sultan și nu găseam nici un cuvînt de revoltă, semn că picăturile de cucută din ceaiul cu iasomie nu fuseseră decît veritabile.

Și-mbrățișați, de-odată-am plîns în doi.

 1 iulie 2013

Anunțuri