(Manifest personal)

Precum vă triluiam  în primul episod, recent, un scriitor, laureat al Premiului Național și cavaler al Ordinului Repubclicii,  m-a avertizat la PublikaTV  că voi fi radiat din lista persoanelor cărora statul ar putea să le ofere cadou cîte-un …monument,  fiindcă nu văd covrigul, adică  succesele magistrale ale Coaliției anticomuniste de guvernămînt,  ci doar gaura lui, adică ceea ce, de fapt, nici nu se prea vede cu ochiul liber.

Da, i-am spus,  aleg gaura covrigului moldovenesc, fiindcă trebuie să fie întotdeauna măcar un prost, un mare prost, poate chiar unul de geniu, care să vă apere și pe voi, cei foarte mulți și foarte prostiți de orice guvernare terestră, fiindcă nu poate exista nicăieri în lume o societate constituită numai din “mari personalități”, „eroi ai tuturor vremurilor”, „nume renumite” etc., și nici măcar un pezevenchi la datorie, care să vă strige în față  că albul e negru, că gaura e din covrig, totuși, că  noaptea nu poate fi zi și nici  Adevărul-Minciună!

Da, aleg gaura covrigului moldovenesc, fiindcă știu prea multe, dar nu am treabă cu securitatea contopită demult  cu statul lui Stalin și Hitler și dacă țin în mine zăvorîte  aceste lucruri ma-nnăduș cu zile.

Da, aleg gaura covrigului moldovenesc, fiindcă pupăcioși la poarta fundurilor goale ale conducătorilor Absurdiei sunt enorm de mulți, care învață verticalitatea de la tîrîtoare  și eu nu accept să fac umbră pămîntului degeaba.

Da, aleg gaura covrigului și tocmai de aceea am fost și-am rămas un cerșetor de idealuri naționale românești pe la ușile ingraților lumii.

Da, aleg gaura covrigului, fiindcă eu, spre deosebire de unii politicieni aflați la guvernare, nu am de gînd să fug nicăieri după 2015 sau chiar mai devreme de 2015.

Da, aleg gaura covrigului, fiindcă eu, între actualii guvernanți și poetul Nicolae Costenco, îl aleg, totuși, pe ultimul și prefer să cînt așa și numai așa:

De alte plaiuri nu mi-i dor,

Nu vîntur fără rost nimicul,

Fiind crescut pe-acest ogor,

Aici eu am să-mi scutur spicul.”

Acum mă înțelegeți sau ba?

Da, aleg gaura covrigului, fiindcă Dumnezeu m-a creat liber într-o țară ocupată de Diavolul roșu, liber gîndesc și acum, într-o țară  reocupată  de urmașii Sodomei și-ai Gomorei de cîndva.

Da, aleg gaura covrigului, fiindcă nu pot fi cîrtiță de buzunar sau lichea de meserie.

 Eu oficiez pe cît mi-i dat Cuvîntul, în calitate de simplu scriitor, meserie  lipsă în nomenclatorul de profesii aprobat de stat!

Da, aleg gaura covrigului, fiindcă Dumnezeu cel răstignit LA INFINIT și Neamul meu cel vîndut și  VEȘNIC revîndut la taraba istoriei crunte au viză de reședință permanentă în mine și nu pot fi zmulși  nici măcar apăsînd într-o zi pe trăgaci.

Da, știu că aveți putere să faceți orice cu mine.

Tocmai de aceea recunosc, sunt totalmente vinovat  și, vă rog, să-mi permiteți, înainte  de pronunțarea sentinței,  un lucru ce nu vă costă nimic.

Doar să accept scuipatul vostru potopitor  ca pe-un oprobriu general al guvernării și să semnez c-o lacrimă  nevăzută  această declarație a asumării depline de vină și-apoi, Doamne sfinte, facă-se voia Ta și-am plecat.

Mda, zise colegul meu de Uniune scriitoricească, acum văd că ești, într-adevăr, bolnav incurabil și mi-i clar de ce nu vrei să ai monument, premiu național, școală încă în viață fiind, ordinul repubclicii, înmormîntare  oficială cu onoruri  militare și împușcături în cer, mașină, opere tipărite de stat, festiBaluri organizate sub patronajul cuiva..

Demult căutam ocazia să ți-o spun drept în față.

Domnule, ești un idiot ordinar!!!

Ești un mare prost, iar eu cu proștii și cu idioții  n-am chef să-mi pierd timpul aiurea!

Chiar așa a zis, m-a scuipat drept în inimă, a urcat în mașină și dus a fost.

Iar eu v-am spus: “Adio” cu tristețe.

Sau numai  precum ar spune Poetul Adrian Păunescu: “Adio, deci, Pe curînd?”

Ce și cum va fi depinde pînă la urmă de El.

Da, da, de Acel, la care m-am gîndit, împreună cu voi, și eu…

(Sfîrșit)

Anunțuri