Învăț să fiu fericit.

Așa cum n-a fost nici mama.

Așa cum n-a reușit să fie nici tata pe-aice.

Degrabă am anii lui tata

Și-ncă pot să respir o armată de maci

Dezertați din etern printre spice.

––––––––––––––

Degrabă am anii mamei din zare

Și-ncă pot să cuprind

Un copac rămas fără mîini,

Dar cu glas de copil, în cărare.

––––––––––––-

Sunt pasăre în zbor,

La fereastra inimii voastre

Bat neauzit.

Nu cer niciodată nimic,

Eu sunt cel obligat să dea totul

Ca să pot să rămîn fericit.

––––––––––––

N-am altă dorință, și-ntruna

Învăț să fiu fericit.

Între o televiziune și-un blog,

Pe-undeva,

Zburdă pîndită

De țeava puștii unei iasomii,

Parcă fericită inima mea.

––––––––––––

Învăț să fiu fericit.

Chiar să vreau că nu pot să vă spun cum e.

Învăț să fiu fericit.

Chiar să vreau că nu pot să vă spun ce simt.

–––––––––––––––––

La urma urmelor eu nici n-am spus cuiva

C-am absolvit fericirea pe 10.

Ia, sunt și eu un veșnic student la Facultatea Iubirii,

Unde o doamnă frumoasă ca lacrima mamei mele, stinghere,

Și severă ca privirile tatei

Mă învață să fiu fericit de nespus

În Tăcere.

–––––––––––––––––

Lecția ei este simplă.

De peste 2000 de ani spre noi zilnic vine.

Trebuie doar să n-ai nimic și să crezi că ai totul în tine.

––––––––––––––––––

Lecția ei este ușor de memorat.

Trebuie doar să-l iubești pe cel care rîvnește mereu lauri, premii și bani.

Trebuie doar să-l iubești ne-ncetat.

–––––––––––––––––––

Ca mîine am vîrsta lui tata. Cel neîmplinit.

Degrabă am vîrsta  mamei  din mit.

Și eu tot n-am însușit lecția pîn-la sfîrșit.

Și eu tot n-am însușit lecția  pîn-la sfîrșit.

–––––––––––––––––

Parcă știu lecția pe de rost, dar o pierd  și  o iau  de la-nceput.

Noaptea o cînt, dimineața o uit.

––––––––––––––––––

Și iată așa, vreme de 44 de ani,

Eu învăț să fiu om fericit.

Ca macul surîzînd pe limbi de coasă,

În care  fericirea  n-a murit.

                                        14 august 2013

Anunțuri