Cátre Judecătoria Sectorului Buiucani

 

Referinţă : la Cererea de chemare în judecată a lui Grigore Vieru de către Mihai Conţiu

 

Articolul „Corbul” a apărut în săptămânalul „Literatura şi arta” la 10 mai 2007 ca răspuns la o serie de peste 20 de articole denigratoare apărute în cotidianul „Moldova Suverană” pe parcursul a patru luni de zile, prin intermediul cărora un oarecare Mihai Conţiu îşi bate joc de mine, de numele meu, de copii mei, de părinţii mei, de toată creaţia mea.

Despre mine se afirmă că „aş fi meschin”, că „aş avea o avere uriaşă” (MS din 16 februa­rie 2007), că aş fi „încremenit mental (nebun)”, că aş fi „mocirlă”, că „îndobitocesc poporul” („MS” din 20 februarie 2007), că atunci „când aveam cinci ani, am căzut în cap de pe şifonier, iar în cazurile astea ori mori, ori rămâi tâmpit. Eu n-am murit!” (MS, 10 mai 2007) ş.a. care mi-au provocat, toate împreună, un grav infarct.

Replica mea nu conţine nimic ofensator la adresa reclamantului, ea constată doar nişte evi­denţe.

Astfel fraza:Nemernicele şi nesfârşitele atacuri din „Moldova Suverană” îndreptate împotriva intelectualilor noştri” se referă la cele peste 200 de articole scrise de acest individ numai pe parcursul anului 2007, în care se afirmă lucruri de-a dreptul monstru­oase despre toţi intelectualii noştri de frunte: N. Dabija, M. Cimpoi, C. Tănase, D. Chirtoacă, A. Vartic, A. Moşanu, V. Matei, I. Melniciuc, M. Morăraş, V. Pavlicenco, M. Ghimpu, A. Petren­cu, Gh. Doni, V. Butnaru, C. Cheianu, P. Boga­tu, N. Negru etc.

(Articolele anexate pot convinge pe oricine că acestea sunt pline de atacuri nemernice).

Mulţi ne întreabă cine o fi această nălucă numită Mihai Conţiu. Nu este o nălucă, este o lepădătură venită de dincolo de Prut, care-şi zice român. Pripăşit în Basarabia…”

Acest personaj anonim, fără biografie, numit Mihai Conţiu a apărut din senin, aşa cum apare o nălucă (conform dicţionarului – o fiinţă irea­lă) care nu cunoaşte realităţile Republicii Mol­dova, dar are curajul să le pună note tuturor, o lepădătură (conform dicţionarului „lepădătură” e „fiinţă lipsită de caracter”, la acest sens ne-am referit noi, or, ce fel de caracter are acest M. Conţiu care-l laudă pe T. Băsescu („preşedintele meu”, „am votat pentru el”, în „MS” din 4-8.01-2007), apoi îl înjură ca la gura cortului, („derbe­deu”, „ticălos”) care laudă România, („eu sunt România”, „MS” din 16.02.2007), apoi toarnă zoi asupra ei (în nr. 1-170 din 2007 a „MS”), care scrie cum bate vântul sau cum i se coman­dă şi care s-a pripăşit (conform dicţionarului: „a se pripăşi – a se stabili undeva, a se oploşi, a se aciua”) în Republica Moldova, ceea ce cores­punde adevărului.

Conţiu s-a desprins parcă în carne şi oase din străvechile versuri populare ro­mâneşti care sună astfel: „– Ce are pe cap? – Piele de drac! / Ce are pe trup? – Piele de lup! – Ce are pe vine? – Piele de câine! – Ce are în gură? – Ură?!

Conţiu suferă de mai multe boli: de tupeu, aroganţă, de linguşire a superiorilor… În mitocănia sa…”

Versurile de mai sus sunt populare.

Adverbul „parcă” cu sens de „se pare că…” „îţi face impresia că…” nu e o afirmaţie directă, fiind un procedeu literar, permis unui scriitor şi nu înseamnă deloc o ofensă, cum pretinde auto­rul. Cine-i citeşte măcar un articol se poate con­vinge lesne că acest autor e bolnav de tupeu (se bate pe burtă cu T. Băsescu numindu-l „bă!”, „nea Traiane!”, Băsescu îi dă lui să bea: „Câteva sticle poţi bea şi tu”) în MS din 4 şi 8.01.2007, de aroganţă (se comportă obraznic cu toată in­telectualitatea noastră, cu partidele politice), de linguşire (articolele despre Voronin şi I. Berlin­ski din nr. 1-170 ale „MS” din 2007).

Mitocan e, conform DEX-ului, „omul de condiţie modestă, cu maniere simple”.

Că el e anume astfel se poate convinge orici­ne care citeşte măcar unul dintre articolele sale.

Anunțuri