Pentru Andrei STRÎMBEANU

Oceanul  lacrimii se zvîntă,

Liniștea-i prea ceresc izvor

Și fiii limbii noastre  cîntă

În catedrala rănii lor.

–––––––––––

E-atîta zumzet de vecie,

E-atîta zvon de madrigal

Și fiii limbii noastre-nvie,

Ducînd misterul   în pocal.

––––––––––––

Să-l bea la ceas  de crini sau vifor

Pînă cînd, scriși cu Absolut,

Feciorii  limbii noastre  fi-vor

Părinții fiilor ce sunt.

––––––––––––

Și numai limba mea română

În veci de veci va înflori

Pe gura pruncilor, stăpînă

Pînă în cea din urmă zi.

31 august 2013

Anunțuri