Zădărnicie-i numele tău mare,
Deșertăciune este calea mea,
Așa gîndesc atunci cînd lumea n-are
Sublimă trecere spre-Altundeva.
––––––––––––––
Așa îmi spun în zori și pe-nserare,
Așa mă blestem să n-am moartea mea
De am să fiu ca lumea care n-are
Sublimă trecere spre-Altundeva.
–––––––––––––––
În lume să rămîn—străin sub zare
De brațele-i, ce mă pot sugruma
De-oi fi lumescul zîmbet care n-are
Sublimă trecere spre-Altundeva.
–––––––––––––––
Nu-i prea tîrziu să mai rămîn Mirare
Pe chipul Mirelui dormind sub stea,
Contaminat de sufletul ce are
Sublimă trecere spre-Altundeva.