Aseară-am fost  la Mona,

Pe plînsu-mi  primadona,

Băui un ceai cu taine

Și mult m-am întristat.

Cînd  răsărise luna

Ea-mi spuse că întruna

O-njur la colț de stradă

Și-o blestem, și-i  păcat.

––––––––––-

“ Te blestem??? Se prea poate”,

I-am zis la ceas de noapte,

“Sunt vrăjitor de seamă,

Blestemul mi-i  cumplit:

Să fii cea mai frumoasă,

Să fii cea mai duioasă

Și cea mai grațioasă

Din cîte-am întîlnit.”

––––––––––-

Diseară  merg la Mona,

Ce-a-nnebunit  Sorbona,

O slujnicuță zveltă

Să-mi dea  mister cu ceai.

Și bombonind o vreme,

Brusc  Mona să mă-ntrebe

De ce-o somez  și încă

O blestem cu alai?

–––––––––––

“Regret, dar ai dreptate”,

I-oi spune-n  ceas de noapte,

Somarea  mea e gravă,

E-așa de nu știai:

“Să fii cea mai iubită

Și cea mai fericită,

Mereu  îndrăgostită

De crinul-prinț pe plai!”

––––––––––

De-o fi-ntristată  Mona,

Iertării  anemona,

De-o fi  ne-nduplecată

Și  ceai nu-mi  va mai da,

Am să mă urc pe casă

Și cînd va fi la masă

Am să m-arunc  în marea

Cea din inima sa.

––––––––––-

Nimeni  mai mult n-o  spune

Că blestem al ei nume,

Nimeni  nu va mai zice

C-o-njur  și  e păcat.

Și-n zori de zi doar vîntul,

Tot măturînd pămîntul,

Mărgele de blesteme

I-o duce  la Palat.

––––––––––

Să fie prea frumoasă,

Să fie prea duioasă

Și cea mai grațioasă

Din cîte-am sărutat.

Să fie prea iubită

Și cea mai fericită,

Mereu   îndrăgostită

De crinul-împărat!

                                   30 noiembrie 2013

Anunțuri