Îmi povestea  ieri  un scriitor, proaspăt decorat cu cea mai înaltă distincție a Patriarhiei Române, că  relativ recent  a fost invitat la o acțiune de binefacere realizată din mila lui Gabar, un ex-prim-ministru demis pentru acte  nemaivăzute de corupție în gubernie.

Un fel de Kotovski  modern.

Majoritatea condeierilor prezenți  au ospătat  din plin bucate de frupt în zi de  Post  și-au tot băut vin, votcă și cogniac  pînă unii au dispărut  pe sub mese, ținînd strîns  între dinți plicurile burdușite cu una mie lei, dăruită  fiecărui literat  de chiar  Gabar în persoană.

Marele corupt și contrabandist  celebru Gabar.

Care din miliardul șterpelit vreme de 4 ani din vistieria  statului  își poate permite să ofere cadou la Paște și la Crăciun cîte  vreo 100-200 de plicuri pentru cei mai săraci oameni de artă.

Sărăciți și de el, inclusiv.

Cică la un moment, cînd mîna sa cu plicul s-a contopit cu mîna unui ex-ministru, cel om, chipurile însărăcit,  ca și  ceilalți,  a ținut un discurs de numai … 47 de minute, în care l-a elogiat  triumfător pe Gabar, evidențiind calitățile sale de  nemaiîntîlnit  sufletist  încă din copilărie și de foaaaarte mare patriot român încă  din studenție.

Cei prezenți  asistau cu gurile căscate, evident, la o premieră mondială.

Și auzind această destăinuire epocală au aplaudat, vreme de 13 minute, în picioare, ovaționînd numele Gabar cu pietate și dragoste nețărmurită în glas.

Gabar era profund măgulit să afle și el, în premieră mondială, despre niște fapte vitejești  pe care nu ține minte să le fi săvîrșit vreodată, dar dacă poporul de mînuitori ai condeiului zice c-așa a  fost înseamnă că merită să creadă și el, la cei 45  de ani neîmpliniți, în minuni…

Răvășit de emoții, Gabar nu stătu prea mult pe gînduri și scoțînd dintr-un buzunar nevăzut de mulțime o bancnotă de 500 euro i-a înmînat-o  ministrului de pe vremea agrarienilor și interfrontiștilor, sărutîndu-l de trei  ori pe cele două fețe la vedere.

Interlocutorul meu mai  spune că văzînd bancnota de 500 fluturînd  deasupra tuturor,  imediat au dat buzna spre Gabar, cu destăinuiri  similare pe buze, și ceilalți (mulți!) literați.

Numai că Gabar, intuind gîndurile robilor săi, o șterpelise englezește  prin spatele lor  spre mașina din stradă, care l-a dus  val-vîrtej  tocmai de-unde venise.

În Nicăieri.

 

 

Anunțuri