Există în Chișinău un liceu, pe unde n-am fost niciodată.

Asta e,  avem multe licee…

Vorba e că de vreun an doi elevi de la liceul „Mihai Eminescu” mă tot roagă să scriu pentru ei ba ceva despre Bacovia, ba  ceva despre Rebreanu, iar ieri rugatu-m-au să le răspund și la niște nesimple defel  întrebări.

Puteam  eu, oare, să refuz niște tineri atît de  talentați, impulsivi(aici cu sens pozitiv) și dominați de  Caracter?

Ca și mine?

M-am întrebat și brusc mi-am amintit de ce-a spus Eminescu.

Talente multe, caractere puține”. Chiar ioc, am spune noi azi.

Fapt valabil mai mult ca oricînd  la români…

 

·                    *                      *

Bună seara. Mă scuzați că vă deranjez la o oră tîrzie. Mă numesc Hîncu Alexandru, sunt elev în clasa a XII-a din Liceul Teoretic ,,Mihai Eminescu”. Lunar elaborăm ziarul ,,Umanistul” și mă aflu în colegiul de redacție. Anterior am mai colaborat cu dvs. adresîndu-vă careva întrebări referitor la creația lui George Bacovia și Liviu Rebreanu. Informația pe care ne-ați oferit-o am inclus-o în două articole, iar acele numere ale ziarului au avut un avînt deosebit. De aceea am hotărît să apelăm din nou la dvs. pentru a vă adresa unele întrebări:

1)De ce credeţi că lectura, ca mod de autocultivare, rămâne în rândul tinerei generaţii din Republica Moldova (cel puţin a majorităţii acesteia) o prioritate încă „amorţită”?

 Fiindcă “viața socială, viața culturală/totului atîrnă de la rădăcină”, precum  glăsuia Donici. Tinerii preiau modelul contemporan lor, în primul rînd, iar acesta e reprezentat azi de VIP-urile de doi bani, care nu sunt mai mult decît prinții Desfrîului, ai Banului nemuncit, adică șterpelit de pe unde  se prefac  aceștia lucrînd  și ai Mîndriei tirajate pe copertele și-n interiorul revistelor colorate, la Radio și Televiziune, și-n internet.

Potopul Moral a dat buzna în basarabeni  cu mult înaintea venirii celei de-a doua a Mîntuitorului.

Sau înaintea sfîrșitului Lumii, cea fără sfîrșit.

 

   2)Comparativ cu perioada anilor 90, interesul tinerilor pentru lectură, cum credeţi, a sporit, sau, dimpotrivă, a involuat?

O spun cu durere că foarte puțini tineri mai citesc literatură artistică  scrisă în veacurile trecute, în veacul XXI și chiar azi. Din obligație se mai citesc doar manuale și cărți  de specialitate, se mai consultă unele dicționare și gata. Și această necărturărie aproape generală a cunoscut apogeul într-o vreme cînd bibliotecile sunt doldora de cărți veritabile, iar librăriile nu duc nici ele lipsă de opera valoroase. Dar această rodire de Frumos și Profund nu suscită și interesul tineretului cititor, care visează mai mult Cărți de CEC-uri, de Credit și de Altceva decît un roman sau o plachetă măcar de poeme.

 

3)Prin ce căi vedeţi dumneavoastră o promovare mai eficientă a lecturii, a literaturii în general, pentru ca aceasta să-şi găsească cât mai mulţi „complici” printre tineri?

Calea e mereu  aceeași de la Facerea Lumii. Începe de Acasă, duce spre Școală, continuă la Facultate și nu se mai termină niciodată. Cunoașterea nu are capăt, Cunoașterea e Veșnicie. Suplimentar la această Cale mai sunt necesare și drumurile statului, ale societății, în întregime, care duc și spre Radio, Televiziune, Internet și presa scrisă.

Anume Intersectarea Căii singulare a fiecăruia  cu drumurile cele toate poate forma și păstra un neam nebarbar, adică civilizat, înnobilat cu har, cuget și suflet Ales.

 

4)Ca un cunoscător în domeniu, cum evaluaţi talentul şi abilităţile artistice ale junilor scriitori din Republica Moldova? Lăsăm oare literatura în mâini bune?

Nu prea. Literatura tinerilor e inspirată din imediata lor realitate și e păcat. Nu mai visează nimeni dintre poeți, nu mai au idealuri înălțătoate nici prozatorii, iar criticii evidențiază volume nu doar cu titlu scabros, nepronunțabil, dar și lipsite de orice valoare morală, etică, estetică, deci  pseudoliteratură promovată la rang de Model al mileniului III.

Guvernul, Primăriile, organizațiile artistice și alte instituții ale statului  mai și editează, apoi și premiază aceste imoralități pretins literare.

O stupizenie, nu altceva. O pornoLirică devastatoare, așa precum a catalogat-o pe drept cuvînt omul-Cultură Theodor Codreanu din Țară.

Pe cont propriu și neobservați de prea multe VIP-uri și instanțe de resort vin, totuși, unii tineri talentați, cu talent necontrafăcut de duzină.

În aceste vremi sinucigașe pentru Talent îi rog să se încreadă în Dumnezeu, fiindcă rinocerii au repătruns în toate domeniile de activitate ale statului și nimeni dintre ei nu arde de dorul descoperirii și susținerii cu adevăratelea  a vreunui scriitor autentic, pentru care primează Metafora și nu artificiul clipei, tenta comercială și scabrozitatea.

Am  certitudinea că  în zilele noastre(ale noastre, oare?)dacă s-ar naște un alt/nou Eminescu acesta ar fi marele anonim al burtăverzimii necititoare, care are alergie de la apariția oricărui talent veritabil, dublat și de-un viguros Caracter.

 

                     5)Ce recomandări pentru lectură, din cadrul literaturii autohtone, le-aţi face elevilor, aceştia orientându-şi interesul mai mult spre operele universale? 

Pentru mine literatură autohtonă înseamnă tot ce se scrie românește  în Țară, în Basarabia, în Bucovina arestată de Stalin și Hitler, în Serbia și-n toată lumea, de fapt.

Citiți tot ce vă cade în mînă. Începeți cu Biblia, are atîtea pagini cîte zile sunt într-un an. Apoi citiți toată opera lui Eminescu, inclusiv publicistica sa necruțătoare de ziar, extrem de periculoasă pentru potentații Clipei cea repede ce li s-a dat și luat de Divinitate. Nu uitați că pentru Caracter și Neploconire în fața dușmanilor Neamului Românesc acesta a plătit cu  propria-i viață.

Blaga trebuie recitit în fiecare an,  ca și Ioan Alexandru, divinul poet, aplaudat de Adrian Păunescu, un alt munte al literaturii române, să cadeți pe gînduri și deasupra cărților lui Vasile Voiculescu, Radu Gyr, Magda Isanos, Liviu Rebreanu, Ionel Teodoreanu, Eugen Lovinescu, George Călinescu, Mihai Cimpoi, Nichita Stănescu, Mircea Dinescu, Lucian Avramescu, Ana Blandiana, Constanța Buzea, Eugen Jebeleanu, Tudor Arghezi,  Grigore Vieru, Anatol Codru, Nicolae Dabija, Victor Teleucă, Paul Mihnea, Dumitru Matcovschi, Leonida Lari, dar și să încercați să învingeți clipa prin sfinții Arsenie Boca, Iustin Pîrvu, Arsenie Papacioc, Ilie  Cleopa, Ilie Lăcătușu,  Gheorghe Calciu-Dumitreasa și toți ceilalți.

Eu, din copilărie și pînă la apariția primelor mele două cărticele din 1995 intram zilnic în librării și biblioteci.

Citeam orice carte nouă ce-mi întindea brațele să o dezmierd cu privirea, deschizînd-o cu-nfrigurare  în fața-mi.

Acum, cînd mă apropii cu pași vertiginoși de 45 de ani, atît cît a trăit bietul și neînvinsul meu tată, îmi dau seama că marele meu regret din viața aceasta terestră rămîne faptul că nu voi putea citi tot universul, hărăzit parcă doar pentru mine.

Dar  voi, tinerii Basarabiei reînviate, cînd veți fi ca și mine acum, veți regreta la fel?

Recunosc, bucuram-aș  s-aud de la voi un mai nobil și  falnic răspuns.

Fi-va, oare?

 

Anunțuri