În astã lume, veșnic în schimbare,

Trecînd în limuzinã sau pe jos,

Îndrãgostitã fãrã de salvare,

E bine sã mai poți zîmbi frumos.

 

Cînd luna pare tristã și sfioasã,

Iar zorii întîrzie-a mai veni,

E bine sã nu uiți sã fii frumoasã

Și fericitã sã încerci a fi.

 

De veacuri norii parcã au flebitã

Și ceasul nopții s-a oprit în loc.

Sã mai iubești ca sã poți fi iubitã

Și sã insiști, cã ai drept la noroc.

 

Surîsul tãu pe boltã naște soare,

Deși e timpul mohorît și șters,

Sã știi mereu, în orice-mprejurare,

Sã dai acestei lumi un înțeles.

 

Tu ești aleasa prințului cel mare,

De lorzi rîvnitã-n fiecare an,

Dar unduind în grații de splendoare

Sã-nveți sã-l scoți din minți pe Don Juan.

 

C-a fost sã-ți fim contemporani, ce bine,

La geamul tãu în hohot plînge-un lord.

El e lulea îndrãgostit de tine

Și noi suntem cu dînsul de acord.

Și te rugăm să ne rămîi duioasă,

Magnifică, superbă, ca un vers,

În lumea-n care ești cea mai frumoasă

Și fără tine n-are nici un sens.

 

Cuvintele-s sãrace și puține,

Superlativele sunã pe dos,

Ne închinãm ca zeii din vechime

Și cã exiști îți mulțumim frumos.

 

Anunțuri