De la 1812 curg anii celei mai groaznice ocupații a acestui pămînt istoric românesc izvodit între Nistru și Prut.
Cu foarte mici excepții, cu foarte puțini ani fără de ocupanți ruși.
La 1992, după ce Rusia a mai zmuls o halcă din acest plai, omorînd și calicind eroii numiți sec și impropriu: combatanți, noi ne-am cerut scuze în fața ei, ciocnind cîte-o cupă de șampanie(tot de-a noastră!) la Kremlin, noi am rugat-o frumos să ne ierte, nu ea, de ne-a mînat ca pe vite în Siberia, nu ea, de ne-a înfometat, nu ea, de ne-a băgat cu de-a sila–n U.R.S.S, în kolhozuri și sovhozuri, luîndu-ne și cal, și vițel, și pămînt, și plug, și tot ce mai agonisise basarabeanul strîngător din fire pe lîngă casă.
Și ca să fim siguri de iertarea ocupantei Rusii i-am mai dăruit pe de-asupra și Centrala Termoelectrică Moldovenească, și Unica Uzină metalurgică, mai toate fabricile de vinuri și coniac, cîteva bănci, Compania “Moldasig”, Concernul „Moldova-Gaz”(Filat se laudă că pachetul majoritar de acțiuni a fost cedat Rusiei prin negocierea și semnătura sa de Șef aș Departamentului de Privatizare din vajnicul guvern de odinioară zis Sturza)…
Rusia atunci s-a ridicat de pe scaun, a strîns la pieptul ei toate darurile Basarabiei secolului XX și ne-a mai iertat pînă-n 2009.
După acest an ai noștri ca brazii au fost chemați din nou la Kremlin, la țarul Preasfintei și Nemărginitei Rusii.
Țarul era posomorît.
Țarul avea poftă de istorie.
Dar și termenul iertării ordinare expirase demult, vorba țarului posomorît, mic de statură, dar velikoderjavnic la toate celelalte ale lui.
“Am înțeles, Sanctitatea Voastră”, s-a bîlbîit pe loc prim-ministrul guberniei pre nume Filat. Și abia după ce o santinelă i-a adus un pahar cu apă a continuat: „ Am înțeles că Dvs știți mai bine decît noi, moldovenii, adevărata istorie a popoarelor noastre mai mult decît frățești, și că numai fiind eliberați de marele popor rus am putut să rezistăm și noi ca stat independent, liber și suveran în timp pînă-n mileniul III”.
Nu termină de sfîrșit fraza că țarul era deja cu mîinile sale pe umerii lui Filat.
Prietenia seculară ruso-moldavă avea mari sorți de izbîndă și pe mai departe.
Deja scuturat de emoția primei fraze, prim-ministrul de la Chișinău culmină astfel: „Facem cum hotărîți Dvs, Excelență”.
A zis și s-a uitat drept în ochii țarului.
Așa precum îl învață să procedeze cu alegătorii psihologul Lilia Bolocan, cocoțată pentru asemenea ritual de magie în fruntea Agenției pentru Protecția Intelectuală.
Pe chipul țarului strălucea steaua Kremlinului.
Și, îndurîndu-se, țarul ne-a mai iertat pentru o vreme în schimbul Aeroportului Internațional Chișinău și a Băncii de Economii.
Mai urmează „Tutun-CTC”, „Franzeluța”, „MoldTelecom”, „Poșta Moldovei”, „Căile Ferate”, Rețelele Electrice de Distribuție, Compania „Air Moldova” și Aeroportul Militar Mărculești.
Iată de ce frica tuturor că Rusia ne va reocupa în 2014 este total lipsită de temei.
Fiți pe pace, puteți dormi liniștiți mai departe.
Rusia, dragii mei, e un balaur multicefal, pragmatic, barbar și întotdeauna flămînd de noi teritorii străine, dar Basarabia n-o va reocupa.
Fiindcă Rusia nici nu ne-a prea eliberat din ghearele ei de la 1812 pînă azi.
Cel puțin economicește.
Dar cu o așa economie strategică DĂRUITĂ rușilor ce altă politică proeuropeană ne mai poate-ndulci somnul, și chiar Viitorul cel liber, democrat și-atît de antirusesc doar în vorbe, pe cînd faptele arată precum ați văzut și Dvs…
13 mai 2014, reflecții de spital

 

Anunțuri