romania
Sunt într-un spital, unde activează medici buni, adevărați, devotați jurămîntului etern al lui Hipocrate.
Am o pneumonie acută. Mai pe scurt: dacă mă prezentam medicilor mai tîrziu decît am făcut-o putea să vă scrie Tăcerea în numele meu acum…
Sunt pe cît știu să fiu de sincer și asta mi-i sentința capitală: Sinceritatea!
Trebuie să vă mai destăinui că de la o vreme un medic m-a îndemnat să citesc și despre Sf. Matrona a Moskovei, oferindu-mi în dar o iconiță cu chipul ei. Am citit și m-a copleșit ÎnainteVederea nevăzătoarei copile, care de la 6 ani propovăduia lucrarea lui Iisus, unicele ei “jucării” fiind numai icoanele din casă.
De la vîrsta-i fragedă, micuța Matrona ajuta multor oameni ce stăteau la rînd în fața porții ei ca să le reaprindă nădejdea, și viața, și lumina din Duhul cel netrecător, care lucra într-o copilă oarbă de 6 ani din satul Sebeno, raionul Epifansk, regiunea Tula(azi raionul Kimovsk). De atunci chipul strălucit de Har al Sf. Matrona mîngîie inima mea de om păcătos și prea rău într-o lume care-mi seamănă și mie la puținul de suflet și la multa judecată ce n-o poate tăcea glasul gîndului și al inimii mele.
…În spital, șefa secției de Terapie 1, doamna Vera Grec, îmi spune că trebuie să alegem antibioticul cel mai inofensiv, fiindcă fără el noi nu ieșim din boală.
Adică murim.
Pînă am reușit să zic: „Da” au și fost găsit găsite 2 antibiotice, nu 1!
Slavă Domnului pentru așa medici binecuvîntați de mîna Lui. Și numai a Lui!
… Seara fug, pentru o oră doar, acasă. Trebuie să-mi iau niște lucruri absolut trebuincioase unui om internat în Nădejde. Soția mă-ntreabă dacă sunt adăpostit în vreun salon VIP.
–Nu, zic, eu voi fi vecin cu un june necunoscut, într-un salon cu trei paturi și cu tot atîtea noptiere de lemn.
Deseori, în taxiurile care mă zburau prin oraș, eram copleșit brusc de chipul Sf. Matrona și mă trezeam viscolit pe dată de o Lumină și-o Bucurie Cerească de neexprimat în cuvinte.
În prima seară de spital însă Mîntuitorul, prin mîna Sf. Matrona, a lucrat în alt chip pentru mine.
În drum, spre spital, mă tot gîndeam cine va fi colegul meu întru Durere, despre care medicii mi-au spus că este, dar între orele 16 și 17 așa și nu l-am văzut.
Ajuns în salon găsesc un june întins sub o pătură galben-cafenie, cu o Biblie mare pe brațe, citind, scufundat bine, în ea.
L-am salutat. M-am prezentat în română. În rusă mi-a răspuns că el e Dima sau Dmitri din Ceadîr-Lunga.
Apoi m-a întrebat dacă nu mă deranjează lampa de perete. Apoi s-a ridicat pe picioarele sale bolnave și călcînd cu maximă atenție a deschis ușa unui dulap cît o istorie a Creștinătății și de acolo mi-a întins o carte veche, purtînd parfum de Cer pe ea, învelită cu grijă ca să poată ajunge din 1996 pînă-n 2014 și la mine.
Era un exemplar din cele 10 mii editate de Mănăstirea Sveato-Troițk-Novo-Golutvin din or. Colomna, regiunea Moskova, carte cu titlul: „Scazanie o jitii Blajennoi Starițî Matronî(Ziceri despre PreaCuvioasa Matrona)”.
Slavă Domnului!
Iată că Sf. Matrona avea să fie cu mine, în chip luminos, și în spital!
12-21 mai 2014

 

Anunțuri