rogozin

Noaptea am dormit singur.
Dmitri a plecat la Ceadîr-Lunga.
Vasilii–acasă, la Chișinău.
Iar eu m-am rugat și am scris…
Și în pauze mai înghițeam cîte-o pastilă.
Să vă pară atît de puțin?
…Dimineața, la ora 7 și 30 de minute, Rogozin revine în salon. Cu tot armamentul. Și cu o carte pe care o aruncă pe noptiera sa.
Pe copertă, în limba rusă e scris:” Carel Ceapek. Rasskazî iz odnogo carmana. Rasskazî iz drugovo carmana(Povestiri dintr-un buzunar. Povestiri din alt buzunar)”.
“Mda”, mi-am zis, “Rogozin nu umblă cu Biblia și cu Sfînta Matrona în geantă, el ori vine călare pe bombardiere ori apare cu Carel Ceapek la braț”.
La dejun ochii lui Rogozin sar deodată la un cazan plin cu apă fiartă pentru ceai.
“Oooooo”, exclamă el, “iată acesta tare mi-ar mai trebui mie la vilă, unde fabric mereu samogon”(basamac).
Beau ceai și tac. El bea ceaiul, dar simt că ochii lui tînjesc tot după băutura de care Băsescu zice c-ar fi Rogozin amorezat. Apoi suntem anunțați că din seara zilei de miercuri pînă vineri, la amiază, nu va fi apă în secție. Așa că nu voi dormi cu Rogozin. Voi pleca acasă, la ai mei.
Îl sună cineva la unul dintre cele șapte aparate de telefon din dotare. Vorbește în rusă.
–“Ce boală?(rîde). Un buchet întreg. Așa zic doctorii(rîde). Noi suntem, Vladimir Vladimirovici, în grupul de risc maxim. Da, da, am înțeles, nu vă faceți griji, ne clarificăm noi cu ei, totul va fi bine, veți vedea, o să simțiți pe propria Dvs piele. Eu țin situația la control. La Chișinău plouă. Revin eu mai tîrziu”.
Pune mîna pe Ceapek, citindu-l, iar eu iau caietul și-ncep să transcriu repede tot ce-am memorat doar cu…urechea.
Dimineața cînd revin de acasă, Rogozin e deja cu perfuzia-nfiptă-ntr-o mînă.
Vorbește de zor cu asistenta medicală în rusă și în…portugheză.
Apa, mare bucurie mare, n-a fost sistată.
Înseamnă că semnalul a fost unul fals.
Oricum, acasă am dormit cel mai bine. Ca un om renăscut după cutremur.
Anume așa…
Spre amiază Rogozin revine-n salon fericit.
A fost masat, a făcut gimnastică și mai nu știu ce.
Îl telefonează cineva de la Uniunea ofițerilor, căruia i-a spus că mai are de stat cu mine 4-5 zile, după care va fi transferat, probabil, în altă secție.
Brusc a închis ochii și-a prins a sforăi tare.
Credeam că bombardierul cu care Rogozin a amenințat România era deja în salonl trei al unui spital din Chișinău.
Seara plecăm acasă.
Pericolul rămînerii secției fără apă persistă.
Deși, îmi șoptește la ureche o rusoaică din bucătărie, în zori urmează să fie internat pe aici și Timofti.
“Naș prezident, Timofti(Președintele nostru, Timofti), care vine permanent pe aici!”
12-21 mai 2014

 

 

Anunțuri