Pentru Efim Tarlapan, la 70 de ani

El nu-și urăște Patria, ca alții,
Provizii încă are de bonton,
De-un veac i-a înghimpat pe toți ratații,
De-aceea dînsu-i omul-ghinion.

El nu are talent la posturi ‘nalte
Și nici lipici la stilul cel cazon,
Cu verbe-mpușcă umbre deșănțate,
De-aceea dînsu-i omul-ghinion.

El nu-i prieten cu fantoma zilei
Ce-mparte plicuri, pironit în tron.
Mereu ochește din tranșeea filei,
De-aceea dînsu-i omul-ghinion.

El nu e colecționar de frunze,
Nici de grandori de paie în amvon.
Metaforele sale sunt obuze,
De-aceea dînsu-i omul-ghinion.

El trece surîzînd frumos prin viață,
Orice garoafă-i este microfon.
Nu-i împărat, dar nu e nici paiață
Și fiindcă-i demn e omul-ghinion!

 

 

Anunțuri