Elena Radu

DSC01793

Am citit cu o oarecare aviditate volumul de versuri Şfeşnic în rugăciune, primit de la scriitorul Traian Vasilcău din Chişinău. Spun cu aviditate deoarece mi-am dat seama că în atâta criză de Cuvânt… am întâlnit cu adevărat un poet – însumând în sine însuşi toate simţurile poeziei,- trăiri filozofice, conflict între conştiinţă,suflet,cunoaştere, – teme existenţiale – moarte,viaţă, disperare,teamă…revizuite însă într-un creştinism aparte, pur, statornic. Pentru că în toată vâltoarea cosmică, omenească soluţia este iubirea de Dumnezeu. Iubire pe care autorul o zugrăveşte ca un apostol în nesfârşite psalmodii divine.

A răbufnit în mine Poezia/Sublimă rană mi-i,taină şi cântec/ Numai cu o boală christică mă vindec.

Traian Vasilcău este un poet intens şi surprinzător. Intensitatea dă vigoare metaforei (participi parcă la această vigoare), dăruieşte totul, nu se menajează, căutând,răspunzând trăirilor sale. El nu poartă iluzii, ci certitudini. El răbufneşte. Pare să fii cunoscut Cuvântul, originea… împrejumuit de-o atmosferă care…

Vezi articol original 403 cuvinte mai mult

Anunțuri