SINCERITATEA ca SENTINŢĂ

 

Priviţi, se lasă seara

În toţi: în crini şi-n prunci.

Şi dacă vindem Ţara

Ce vom mai fi atunci?

Auzi? Răsună-n soare

Tăceri cosite-n lunci.

Şi Ţara de-o dispare

Ce vom mai fi atunci?

Citiţi în cartea ierbii

Bocete lungi-prelungi.

Şi de ne plâng şi cerbii

Ce vom mai fi atunci?

Priveşti, auzi, citeşte –

De zei ştiute munci.

Şi-n tot ce arzi, sporeşte,

Ca să mai fim şi-atunci…

Vezi articol original

Anunțuri