ascensor

Toamnă…

Leprele liberal-democrate mișună peste tot.

Sintagma cu leprele face parte din vocabularul european al lui Bodiu, prietenul de zi și de…noapte al lui Filat.

Nu cereți dovezi, ele sunt la vedere.

Toamnă…

Aud la orice post de radio vocea pițigăiată a celui demis pentru acte universale de corupție: Pentru mine slujirea cu jertfire de sine a țării e mai presus de orice contrabandă cu vise și idealuri!

Excelent spus, nu?

Așa zic și eu, voind să intru în scara blocului în care îmi duc nesomnul meu liric din 1996.

Din scară văd că fug doi copii, anunțîndu-mă disperați că e o femeie blocată în ascensor.

Mișună agenți electorali liberal-democrați pe la toate etajele, dar nici unul dintre ei nu vrea să privească înapoi, de unde femeia striga și bătea cu mîinile în ușile ascensorului, chemînd ajutor.

––E o femeie blocată în lift!—strigau și copiii în fața celor cu gențile pline de programele și afișele lui Filat.

––Înainte, nu Înapoi!—scandau ei și urcau, surîzînd, mai departe.

O oră și treizeci  de minute femeia se sufoca în ascensor.

Eu telefonam la un număr lipit pe ascensor, dar nu răspundea nici o persoană menită să deschidă ușile ascensorului.

O doamnă  într-un tîrziu îmi oferi alte numere de telefon.

La unul–tăcere, la al doilea—tăcere, de la al treilea mi se sugerează să apelez la cu totul alt număr, de unde sunt întrebat fără grabă cine e blocată, cum o cheamă, ce partid preferă, în care lider politic are cea mai mare încredere etc.

O avertizez pe duduie că se sufocă o femeie în ascensor, dar ea, calmă, îmi spune că a recepționat cazul și că se va lucra la această adresă.

În acest răstimp cei doi copii o tot rugau pe doamna blocată în ascensor să mai aștepte nițel.

Copiii o mîngîiau cu vorbele pe doamna disperată, iar agenții electorali ai lui Filat urcau scările blocului, cîntînd în cor: „Dăm PL-ul la gunoi, Înainte, nu-Napoi!”

Cîntau și nu auzeau strigătele alegătoarei  din ascensor.

Abia peste 40 de minute de la discuția cu duduia de la Biroul de reparație a ascensoarelor  a sosit un meșter, care în doar 4 secunde a eliberat la lumină femeia mai mult moartă decît vie, care a întins celor doi copii ce-o așteptau 20 de lei, în semn de mulțumire pentru ajutorul acordat.

Și a plecat acasă, în Republica Indiferentă Moldova, unde nimeni nu vede pe nimeni, unde nimeni nu aude pe nimeni, unde toți merg Înainte și nimeni nu vrea să se întoarcă Înapoi și să elibereze poporul sărman, blocat într-un ascensor  de prea multă vreme.

Anunțuri