Ei sunt, mai sunt pãrinții de mii de ani încoace,
Un fulgere ce-și taie în bezne lungi cãrãri
Și pulberi duc în oase și mersul lor se face
Apropiat țãrînii, îndepãrtat de zãri.

Îi vom zvîrli ca boabe de grîu peste ogoare
Și ei rodi-vor taine. Dar astãzi prin grãdini
Aruncã, fericiții, cu ciocîrlii în soare
Și rînd pe rînd coboarã, mai jos, la rãdãcini.

fulger1

Anunțuri