O să ningă, Flaviu, n-ai de ce te teme,
Poruncit-a Domnul ca să ningă iar,
Straie de candoare, timp fără de vreme
Ni s-a dat din cerul înflorit de Har.

O să ningă, Flaviu, uite, de-acum ninge,
Şi corăbierii din vecii de sus
Ne aduc vestirea că-n zori se va stinge
Ultima tristeţe şi-o veni Iisus.

Ca o vindecare, albă şi senină,
Şi-ale lui cuvinte spuse tuturor
Fulgerând, să facă pârtii de Lumină,
Pe care să treacă-al cerului popor.

Şi să ningă, Flaviu, fără contenire,
Şi că-o ninge veşnic nimeni să se mire!
Nimeni dintre oameni, numai un cocor!

Omul ca amăgire

Cad fulgii mistic, pe geamuri se lasă
Ca o psaltire dictată de cer.
Îngeri în lacrimi se-aşează la masă
Să mânce taine, să bea din mister.

Cad fulgii mistic, pe suflet se lasă
Ca o psaltire rostită de cer.
Domnul în lacrimi se-aşează la masă
Să mânce taine, să bea din mister.

Dumnezeirea pe oameni se lasă,
Iar ei vor darul aurifer!

* * *
E viscol greu, opreşte-mă la tine,
Nu mă lăsa să plec sub aspre zări,
De-atîta nins s-a-nnămeţit în mine,
Vîntul acoperă orice cărări.

Cerul a îngheţat ca un cerdac
În care ţurţurii prelung visează,
Bolnav de-atîta viscolire tac
Şi numai tu eşti nopţii mele rază.

Acum îmi amintesc de-o iarnă-n care
Se ordonase brusc, desăvîrşit,
Să fiu ucis c-o farsă zdrobitoare,
Dar, ca-ntr-un vis zadarnic, n-am murit.

Ce vis aiurea!-mi spun, ce fac cu mine
Cînd trenurile-au adormit prin gări?
Nu mă lăsa să plec sub aspre zări.
E viscol greu, opreşte-mă la tine…

Baladă cu Tolstoi

Trece-o trăsură cu geamuri veline,
Trasă de-un cal maiestuos.
Contele Lev Nicolaevici vine
Şi ninge atît de frumos.

Pare că doarme ori numai visează,
Multe de toate să spui.
Drumul mi-l ştie şi mi-l venerează,
Drum care e şi al lui.

Trece trăsura, dar unde-i marchiza?
Trece trăsura doar cînd
Lev Nicolaevici are vreo criză
Şi s-a trezit suspinînd.

Merge spre Iasna Poleana, să-l fure
Visul hoinar într-o zi
Şi se opreşte să plîngă-n pădure
Şi nu se poate minţi.

Marea greşeală aici se întîmplă,
Că s-a greşit deseori,
Dînsul îşi duce o mînă la tîmplă,
Calu-i adulmecă flori.

Vine s-aducă săracilor pîine,
Trece din noapte în zi,
Contele Lev Nicolaevici vine
Şi nu se poate minţi.

Vine, tot vine şi nu conteneşte,
Doar cerşetorul Fadei
Cată în stele de nu se citeşte
Ora chemării în zei.

Şi nu se vede nimic şi nu ştie
Contele cît o mai fi să-ntîrzie?

* * *
Îngheț fãrã cãrbuni, iarnã mai este,
Zãpezi — la fel mai fi-vor de acum.
În mine stins e focul, ninge peste
Glugi de tristeți, cãpițe mari de fum.

Stau sã îngheț, vestiri nu-mi mai aduce
Vîntul-poștaș, înnãmețit în drum.
Pleata-mi sãrutã cu mîhniri caduce
Glugi de tristeți, cãpițe mari de fum.

Cînd vei veni voi fi un sloi de gheațã,
Nici n-o sã știi de ce țigara-i scrum
Și-ai sã aduni din lanuri reci de ceațã
Glugi de tristeți, cãpițe mari de fum.

Stau și îngheț, sunt fãrã de scãpare,
M-am condamnat, nu mã nãșteam mai bine,
Și-abia de rog sã azvîrliți mai tare
Cu bulgãri mari de noapte peste mine.

1991

 

FERICIT

Avea domnie-n el, avea și ceață,
Avea amurg tîrziu și dimineață,
Avea și Dumnezeu, și iad în sine,
Avea munți de blestem și rîuri line,

De-un veac purta în ochi nemărginirea
Și să-i înapoieze fericirea
La geamul lui, se tot ruga, tristeții
Și mi-l aplaudau în cor poeții.

Avea și răni, avea și crini în ele,
Da-n trupul său plîngea un neam de jele,
Și într-o zi, pe umeri, fără știre
L-au dus cuvintele în amintire.

Plîng după el acum și-l cată-n astre
Bisericile lacrimilor noastre.

* * *<br />
Îngheț fãrã cãrbuni, iarnã mai este,<br />
Zãpezi — la fel mai fi-vor de acum.<br />
În mine stins e focul, ninge peste<br />
Glugi de tristeți, cãpițe mari de fum.</p>
<p>Stau sã îngheț, vestiri nu-mi mai aduce<br />
Vîntul-poștaș, înnãmețit în drum.<br />
Pleata-mi sãrutã cu mîhniri caduce<br />
Glugi de tristeți, cãpițe mari de fum.</p>
<p>Cînd vei veni voi fi un sloi de gheațã,<br />
Nici n-o sã știi de ce țigara-i scrum<br />
Și-ai sã aduni din lanuri reci de ceațã<br />
Glugi de tristeți, cãpițe mari de fum.</p>
<p>Stau și îngheț, sunt fãrã de scãpare,<br />
M-am condamnat, nu mã nãșteam mai bine,<br />
Și-abia de rog sã azvîrliți mai tare<br />
Cu bulgãri mari de noapte peste mine.</p>
<p>1991

 

 

Anunțuri