emin

Eu sunt puternic ca o mare-albastră,
Eu sunt fragil ca fulgii: sunt şi nu-s,
Şi cînd loviţi în România noastră
Mă doare Eminescu de nespus.

M-am vindecat de multe-n viaţa asta,
Am plîns în orice zi din an şi veac,
Dar cînd v-aud că ţara ni-i năpasta
Sufăr de Eminescu şi n-am leac.

Sunteţi atît de jalnici, fiecare,
Cei de scuipaţi în limbă şi-n popor,
Şi cînd vă văd în straie de pierzare,
Bolnav de Eminescu, vreau să mor.

Ca-n zori de zi, la căpătîi, aproape,
Pe nimeni să n-aveţi să vă îngroape.

Anunțuri