–-Stimate dle Traian Vasilcău, literatura adevarată e comercială sau nu?

–-Nu prea. Sunt rare cazurile cînd un scriitor valoros din punct de vedere literar e și comercial. Acum despre aceștia se mai spune că se “ vînd bine”. Cu foarte mare părere de rău în mileniul trei  ești somat de realitate  să fii anticreștin și imoral ca să poți fi citit de cît mai multă lume. Vedeți și cazul stupefiant al celor de la hebdomadarul din Franța.

–-Istoria face omul sau omul face istoria ?

–-Ambele ipoteze sunt valabile. Istoria dezvoltă un om, îl poate face patriot al țării sale, îl poate mobiliza la luptă contra dezrobirii, contra nedreptății politice sau/și sociale. Dar sunt și oameni cu chemare pentru a fi ei înșiși Istorie. Mihai Viteazul, de pildă. Constantin Brîncoveanu sau Nicolae Iorga.

Sau Nelson Mandela, dacă e să ne raportăm și la alte popoare.

––Care au foste evenimentele care v-au marcat destinul ?

Nașterea, trădarea prietenilor și întîlnirea cu Dumnezeu.

Zic: Nașterea pentru că puteam să nu mă nasc, dacă nu lupta pentru aceasta mama mea. După ce tata a închis ochii, la numai 45 de ani, mama era gravidă cu mine de 5 luni, dar mai avea încă 4 copii. Și atunci miliția și organele sovietice de atunci o somau în fiecare zi să mă abandoneze, să nu mă mai nască, fiindcă nu va avea cu ce să hrănească și să îmbrace încă un copil. Mama disperată și indignată de insistența brutală a activiștilor le-a trîntit-o în nas că unde vor mînca 4 guri va mai mînca una !

Și-ntr-o noapte, cînd a simțit că vine și ziua nașterii mele, l-a trezit pe un vecin, în căruța căruia a mers la un medic din alt  sat, unde m-a și născut.

Zic : Trădarea prietenilor mei, pentru că mai suport și azi consecințele dragostei lor. Refuzul meu de a colabora cu securitatea de pe cînd eram un june naiv și idealist, invidia prietenilor și dorința lor de accedere la toate beneficiile materiale ale Puterii mi-au rănit inima, necicatrizată pînă azi.

Zic: Întîlnirea cu Dumnezeu, deoarece eram să fiu pierdut în nămolul cotidian de nu-l întîlneam acum cîțiva ani. Mi-am pierdut părinții, dar în schimb Dumnezeu mi-a dăruit tot Cerul, unde-i pot  (re)găsi și pe ei.

––Ce credeați despre viață la 20, 30,40 de ani ?

––Credeam că nu trece, credeam că nemuritoare e doar viața mea și că nu voi încărunți niciodată. Și iată c-am ajuns să constat « că tot omu-i trecător, pe pămînt rătăcitor », vorba poetului.

–-Există posibilitatea ca în zilele noastre să se nască un alt nou Eminescu ?

Și dacă da, cine ar fi el ?

––Eminescu este unic, așa precum unici trebuie să fim și noi, fiecare dintre noi. Dumnezeu ne-a creat așa, numai noi, nu se știe de ce, dorim să semănăm cu ceilalți.

Să fim ca lumea, mai bine zis.

Dacă Eminescu s-ar naște în zilele noastre el n-ar mai fi otrăvit cu mercur, nici n-ar fi bătut cu pietre. Ar fi doar răstignit pe frontispiciul vreunei Academii.

––Comparativ cu perioada anilor ’70- ’80, interesul pentru lectură, în rîndul tinerilor, a sporit sau a regresat ? Care sunt cauzele ?

––Regres total, stimate domn. Drama lumii acesteia constă în faptul că n-o mai interesează cartea. Din prietenul care nu te trădează niciodată, Cartea a ajuns un dușman, un potrivnic de moarte al omului contemporan. Dacă azi vrei să  superi un copil roagă-l să deschidă o carte. Cumplit !

––-Ce valori erau propagate cu 20 de ani în urmă și ce principii, în viziunea dumneavoastră, sunt inhibate acum de către tineri ?

–––Respectul pentru cei vîrstnici și suferinzi, în deznădejde a dispărut. Acum există doar respectul pentru cei cu milioane ori miliarde, respectul pentru cei care-ți pot vinde o funcție de stat și tot așa.

Dragostea era un nobil sentiment, acum e numai sex, numai instinct animalic.

Pe timpuri lumea nu mergea la biserici, că erau închise ori arse de fulger, cum se întîmplase în satul meu natal. Repet: lumea nu mergea la biserici, dar era mai bună, mai miloasă, mai îndumnezeită.

Acum avem de toate, din punct de vedere material și informațional, dar n-avem nimic, fiindcă sufletul ne e gol și cugetul dominat numai de parvenire.

––Prin ce va rămîne memorabilă literatura de astăzi și cum credeți că o vor cataloga generațiile de mai tîrziu ? Poate fi considerată literatura autohtona, dacă  într-adevăr există, una veritabilă ?

––-Dacă, într-adevăr, există…Parcă spusa Dvs își este deopotrivă și întrebare și  răspuns.

Literatura de azi, dacă va fi supusă cernerii timpului, va arăta așa cum a fost. Cu prea puține valori, dar demne de păstrat în lădița de zestre a neamului nostru. Literatura autohtonă însă nu poate fi considerată nicicum, așa precum spuneți Dvs, una veritabilă. Doar unii exponenți ori reprezentanți ai ei pot fi numiți veritabili, autentici și merituoși. Și acest fapt e valabil pentru toate literaturile lumii, fără excepții.

––Ce sfaturi si recomandări pentru lectură, le-ati direcționa spre tineretul zilelor noastre, cu scopul de a le cultiva dragostea pentru frumos și cunoaștere ?

–––Să nu abandoneze internetul, așa precum îi sfătuia un scriitor arhicunoscut zilele trecute de la televizor. Să citească bibliotecile toate: de tip clasic și de tip virtual. Ca să-și edifice propria viziune asupra Lumii. Ca să-și croiască(scuzați de arhaism !) un drum al său, și numai al său, sub soare și stele, omul are nevoie să bătătorească toate drumurile existente de pînă la el.

Sau greșesc ?

Un interviu de  Marcel Dimitraș

 

Anunțuri