Bună ziua! Vă trimitem în cinstea zilei dumneavoastră de naștere două cicluri de versuri semnate: Geta Stan Palade și Victor Stan pe care vi le-am dedicat cu mult drag împreună cu un călduros “La mulți ani!” Ne-am bucura dacă aveți posibilitatea de a le publica în paginile unor reviste literare!

Cu aleasă preţuire!

 Geta STAN PALADE,

Piatra Neamț

TRONÂND LA PICIOARELE RĂSĂRITULUI

poetului Traian Vasilcău

 

 

1(SOLSTIŢIU DE AMBRĂ)

 

De unde veneau, Demiurgule,

poverile, îndurările și îndestulările tale!?

Din ochiul Centaurului,

sau dinspre tărâmul de nimfe

înconjurat cu tufe de cleștarși de aur

presărate pe alocuri cu pulberi de mărgărit?

 

De acolo de unde gurile de Rai

își gătesc căpestrele armăsarilor cu funde

sau cu efigii aduse pe spinări de buhai

risipindu-ne prin izbeliști sorocul:

viorie pajura și norocul

întemnițate-n văgăuni de azurul împărătesc…

 

Poate de-acolo, unde văzduhul

își încrucișă de ambră solstițiile

cu stolul ciocârliilor și cu sturzul,

ramul de cireș înflorit și agrișele…

 

Poate de-acolo, din cetățile dedesubtului

unde rădăcinile grâului se înfrățesc cu bărbile bunicilor!

 

2(CHEMARE)

 

Pădurile își fluieră din ramuri zarea

chemându-și cerbii la izvor

să-și adape din azurări floarea,

doina-doinița, pasăre însetată de dor.

 

Dactilii florii de colț își mână peste ape,

hergheliile de cai

aducând cerul de pământ mai aproape.

Doamne, de jur împrejur e-atâta liniște

încât aud cum dimineața din nuferi

lăcrimează lanul de iniște!…

 

3(SCULPTÂND LUMINA)

 

I-am pregătit iubitului

un proiect de viitoare statuie:

o pată verde cu lumina gălbuie

trupul, umerii și ochii lui

tronând la picioarele răsăritului, un

peisaj cu marmura silhuie!

Un cârd de vulturi,

se rotesc în vârf de Carpați mirându-se!…

 

Am auzit, Doamne, atunci, înfiorându-se sarea

și pietrele-n munți, luceferii din înalt

i-am simțit, pe umerii mei, lăcrimând!…

Deschide-mi porțile Ierusalimului cu palmele Tale,

din lemn de roată făcute căuș să te mai strig, Doamne.

 

Până când albastrul Voronețului

va deveni emblemă pentru sfinți

punându-le părinților părinților noștri,

adorați de biserici cununi de aur pe frunți!…

 

4(CEREMONII)

 

Se gudură stelele, cățele bălțate,

la picioarele mele

fugite în lume să-și caute pe străzile Europei stăpâna:

o franciscană Morgană

cu chip și trup felin de zeiță-fecioară!…

 

Dui, dui, dui!…

Du-mă, Doamne, sus pe grui

te-am visat aseară, Sire neblagoslovit de lire

pe-un tăpșan de mănăstire

împletindu-mi cununiță,

inel alb pentru domniță!…

 

Despicând amiaza-n două,

îmi dădeai să sorb din rouă,

pajura-n azur când plouă

cu dorințele-amândouă

dintr-un cer cu Lună nouă

steaua-n arbori mă-nfioară

zugrăvit în rozmarini,

vopsele pentru zidiri

înălţate de martiri!

 

Dui, dui, dui, păsăruică, Doamne, muică!…

 

Du-mă dragoste pe grui

să-mi văd dragul când se-ntoarce

vindecat de dor și pace!…

 

Victor STAN,

Piatra Neamț

CARNAVAL DE SUNETE

poetului Traian Vasilcău

 

1(LAOLALTĂ)

 

Vom supraviețui laolaltă câteva sute de ani

purtându-ne temerari armurile verzi prin cetăți,

la rădăcini ne vom număra anotimpurile;

cârduri albe de păsări

pe maluri de ambrozie

vom aduce în pumni șuvițe albăstrui

și toți ne vor striga numele cu trufie.

 

Vom traversa tărâmul purtând pe umeri,

mantii imperiale de grâu,

ceasul din turn silabisindu-ne clipele.

Cugetători vom rămâne

în odăile de bronz ale istoriei…

 

2(FERESTRUIND, LEBĂDĂ ALBĂ TĂCEREA)

 

Au abdicat pe pământ poștalioanele,

uite, poți să-mi citești în palme prezicerile.

Mierla în zori cântă pe catargul corabiei,

avem nevoie de al cincilea punct cardinal.

 

Văd păduri rubinii invadând cerul de deasupra caselor.

Pietrele-n munți s-au dat de trei ori peste cap

ferestruind lebădă albă tăcerea.

Citește-mi în palme răsăritul, amurgul,

rădăcinile sorb din adâncuri puterea

poștalioanele veacului aleargă, aleargă….

 

3(PROGNOZĂ)

 

Începem lecția de insomnie sub privirile a o mie și una de ruguri

prevestind o nouă prognoză mondială a dialecticii.

În răgazul rămas dintre bătăile inimii

căptușim cuvintele limbii române cu muguri.

 

În încăperile fonotecii de aur piciorul de plai și galaxia

au încetat să cunoască declinul,

îmi dau buzna dimineața în vis;

aud cum își smulge seninul pasărea albă.

 

Am ajuns la răspântia marilor performanțe, în curând pe creștete

vom purta diademe împrumutându-ne unii altora

echinocțiile adunate cu inima din goana timpului.

 

4(CARNAVAL DE SUNETE ŞI AMINTIRI

DE PE VREMEA CÂND SOLDAT FIIND

ERAM MAI TÂNĂR CU CÂTEVA SUTE DE ANI)

 

Am adunat prin veacuri

între pagini suveniruri de imagini:

dinți de lapte, oase frânte, ghiocei și nopți oculte

amintiri cu tigri miri

și mirese fără gene, cum le știe Diogene

focuri, dropii sus pe grui,

 

facle albe și statui,

rămurele de omăt

cu privirile-ndărăt

și căințe, dor, dorințe

de icneli și de părinți

 

şfacul spânzuratului din grindă

ciobul Lunii dintr-o ghindă

temenele pe surcele,

gânduri hâtre, rândunele,

 

basmul, dulce anotimp,

o lulea făcută nimb

și-o trăsură-n cer oloagă,

fir de iarbă, fir de algă

întrebări cât patru zări;

 

malul mării cu prigorii,

galbenul de sub călcâi

răstignită viața mea

și mai jos încă o stea

îmbrăcată în ghiulea.

 

laurian stănchescu, 

București

Ieri a fost ziua de naştere a Poetului Traian Vasilcău, Maestrul Traianus! Ieri l-am sărbătorit prin cuvinte, astăzi îl sărbătoresc prin Poezie.

Se dedică Maestrului Traianus!

„ce fiinţă
dumnezeiască

mi-aş fi făcut
din fiinţa ta de om

dacă te năşteai
înaintea mea”

…mi-a spus Dumnezeu

(***La Mulţi Ani, Maestre! Precum zeii din vechime, sunteţi deja o Antichitate a Cerului. Doar lui Nichita Stănescu şi Grigore Vieru le-am mai spus acest lucru).

l.s.

 

Alexandra MIHALACHE,

Slobozia

La mulţi ani cu sănătate marelui nostru Poet!

Poetul este însăşi veşnicia

Maestrului Traian Vasilcău

Poetul este însăşi veşnicia
Ce-a sărutat cuvintele cu jale
Şi-a tremurat în doine abisale
Zidind din trupul vieţii poezia.

Atâtea lacrimi varsă în pocale,
În ochi i se-oglindeşte elegia,
Din veacuri izvorăşte fantezia,
Privire mângâiată de petale.

O lacrimă de înger se aşterne
Pe versul său de timp neîntinat,
Prin sita vremii dorurile-şi cerne

Acelaşi cer din care s-a-ntrupat,
Căci el, poet al mărilor eterne,
De nemuriri nu s-a mai vindecat.

 

Titus ȘTIRBU,

Chișinău

Traianus

Unul strigă: – MĂI TRAIANE!

Da Traian răspunde: NU-S!

 

Liviu FRANGA,

București

De ziua celui mai mare poet basarabean contemporan

La mulți ani, dragă Traian, să ne trăiești și să ne faci și pe mai departe fericiți că sîntem contemporanii tăi! Ad multos annos, tantum optimos, sanos et felicissimos!

Cu drag,

Liviu

 

***************************

I-am scris așa:

Vai, Liviu dragă, dar chiar așa???

Se poate?

Vrei să se supere pe mine toți colegii?
Mulțumesc pentru Neuitare!
Mulțumesc pentru Prețuire!
Mulțumesc că ești!
Mîncati-ar Raiul să te mănînce, vorba cu preafrumos tîlc a Părintelui Ilie Cleopa!

 

***************************

Mulțumesc tuturor poeților  care n-au uitat de mine la 2 aprilie 2015.

DACĂ DEDICI–ȚI SE DEDICĂ… DACĂ DĂRUI–ȚI SE DĂRUIE…

Slavă Domnului!

Cu Dumnezeu înainte oricînd!

Anunțuri