***

Îmi răsare în cale cu plinul
Moartea mea, dându-mi pupuri prea reci.
Mă îmbracă-n iubire doar crinul,
Mai ferice ca mine în veci!

Să cuprind, se mai poate, seninul
De pe aste-nnorate poteci.
Mă îmbracă-n iubire doar crinul,
Mai ferice ca mine în veci!

Uite-un înger îmi soarbe suspinul
Şi-i cânt morţii: „E timpul să pleci,
Mă îmbracă-n iubire doar crinul,
Mai ferice ca mine în veci!”

* * *
Mai mult cer decât pământ
Vreau, dar nu mi se cuvine.
Clipele îmi dau să beau
Amintirea despre mine.

Numai cer, deloc pământ
Vreau să fiu vecii senine.
Orele îmi dau să beau
Amintirea despre mine.

Şi eu sunt ce-am fost odată:
Trup de cântec tras pe roată.

Anunțuri