* * *
Amiroase-a primăvară
În oraşul fără Ţară.
Zău, mai bine-am fi în Ţara
Unde-i lipsă primăvara.
Poem din poeme
Cînd stinge-m-oi atunci voi crede-n tine
Ca-n basmele în care-am asfinţit.
Această toamnă moare pe coline,
Această primăvară n-a venit.
Lăsaţi-mi umbra, nu păşiţi pe ea,
Treceţi grăbiţi prin visul ce rămîn,
Ca-ntr-un poem în care se spunea:
„Era odată un poştaş bătrîn
Ce împărţea copiilor dorinţi
Şi ei, naivii, îşi doreau părinţi.”
* * *
Învăţ să uit şi nu te pot uita,
Tu fără să înveţi mă dai uitării
În tîrgul visului şi al mirării.
Oare s-ar mai putea schimba ceva?
Învăţ să uit şi te aduc aminte,
Iar cerul se apleacă pe morminte.
* * *
Nimeni nu mă apară,
Decît ochii mei,
Ce-n oglinzi mai scapără
Fulger de idei.
Visul meu şi-aruncă-n ştreang
Întristarea lui,
Toate tainele şirag
Să le dărui cui?
De mai eşti, rog să-mi răspunzi,
În zadar mai îs?
Domnul are ochi profunzi
Şi nu stă din plîns.
Trist
Ne-ntrebăm, nerăbdători,
Ce-o să fie mîine?
Vom visa venind în zori
Un vagon de pîine.
Visul nostru-i în zadar?
Ziua trece-n seară?
Cîntecul e tot mai rar
Pentru tine, Ţară!
Poem tîrziu
Se duc oamenii la nunţi
Şi se-ntorc copii cărunți.
Poem patriotic
„Rusule, rog nu uita,
Basarabia nu-i a ta.“
Trecea pe drum o umbră mare.
Eu vă spuneam că-n ţară-i soare
Şi vă-ntrebam pe fiecare:
„A cui, a cui, a cui e, oare?“
Trecea pe drum o hoardă tare.
Eu vă spuneam că-i lună mare
Şi vă-ntrebam ce ţară are
Glas de legitimă mirare?
Trecea un porumbel pe zare
Şi era visul nu ştiu care
Şi vă-ntrebam: „Păi de ce, oare,
Această ţară va dispare?“
Dar voi spuneaţi în cor mereu
Că e minciună ce spun eu
Şi-n cer cît o fi Dumnezeu
Ţara o fi şi neamul meu.
Trecea pe drum o umbră mare
Şi eu tăceam în fiecare.
***
Foaie verde de tutun,
Dumnezeu trecea pe drum
Printr-un lan frumos de ierbi
Într-un car tras de doi cerbi.
Foaie verde, iarbă grea,
În faţa-i se lumina.
Vedea-ntreagă Ţara mea
Fără moscălimea rea.
Soare-n cer şi-n suflet soare,
Dumnezeu era frumos
Şi mi-l confundai c-o floare,
Falnic, mîndru chiparos.
Prin Carpaţii româneşti
Domn rostea cu glas cerescu:
„Ţară, să te-mpotriveşti
Tuturor ce te rîvnescu,
Cît or fi fraţii Buzeşti
Şi Radu Calomfirescu“.
Altarul dragostei
Sunt veșnicii de cînd pornit-a Noe
Pe plînsul cerurilor, tumultuos.
Corabia-i din lemn și chiparos,
Cu smoală prinsă și cu bună voie.
––––––––––––––––
Merindele divine-i vor ajunge
Pînă în zori, cînd Domnul, bucuros,
Cu mir de leac cărările-i va unge.
–––––––––––––––––
Iar Noe, credincios cum nu e altul,
Din suflet o să-nalțe, maiestuos,
Altarul dragostei în Preaînaltul.
10 mai 2015
Propunerea zilei
Haideţi să fim poeţi,
Pentru că ei nu mint.
Pe ei îi mint prietenii mereu.
Haideţi să fim poeţi
Şi să iubim poezia,
Pentru că poezia sunt sînii iubitei,
Pentru că poezia sunt doar sînii iubitei
Şi numai între ei nu curge nici un rîu de frontieră,
Ci doar un Prut al laptelui matern.
El e cea mai glorioasă victorie
De la facerea lumii,
El e semnul primordial făcut de Christos
Şi pînă la capăt de nimeni nedescifrat.
Trofeu
Prea Sfinte Iisuse, Tu, Stareț al meu,
Atunci cînd mi-i bine și-atunci cînd mi-i greu
Te rog să-mi aduci din oceanele zării
Trofeul rîvnit–lacrima îndurării!
SINCERITATEA ca SENTINŢĂ 