Era o zi de vară. Lîngă mine
Vaca păștea, iar eu citeam cu spor
Cînd dintr-odată-un fulger orbitor
Aprinse peste sat bolțile line.

Luai lanțul în mîini și-a mea desagă
Și alergai din vale spre șosea
Să duc stăpînilor vaca întreagă
Să n-o înece apele cumva.

Dar cînd am dus-o-n grajd, de rău neatinsă,
Aflai că de la cel fulger ardea
Biserica de comuniști închisă
Și-atuncea singur am fugit la ea.

Zăceau icoanele, înmărmurite,
Praporii toți trosneau și se surpau,
Și liliecii-atinși de foc țipau,
Zburînd pieziș prin geamuri ofilite.

Oamenii căutau ce-i de salvat,
Eu un pomelnic am salvat și gata!
Și-n el mi-am scris buneii și pe tata
Și sub o streașină l-am agățat.

…Biserica, demult înveșmîntată
În flăcări, azi e-un turn urcînd mereu,
În care-oficiază cîteodată
În strai de taină crinul-Dumnezeu.

29 mai 2015

Anunțuri