Stimate președinte, omul doare,
Nu pot să cred c-acesta-i visul tău.
Te rog să dai flămîndului mîncare,
Nu-ți șade deloc bine să fii rău.

Stimate președinte, omul plînge,
Nu pot să cred c-aceasta-i vrerea ta.
Planeta toată-i un ocean de sînge,
Chiar nu ți se sfîșie inima?

Stimate președinte, omul strigă,
Nu pot să cred că doar de tine știi.
E lucru cert că nimeni nu te-obligă
Și că-i mai sigur s-aduni bogății.

Stimate președinte, omul geme,
Nu pot să cred că îl auzi și taci.
Știu că-mi vei spune că mai ai probleme
Și că n-ai timp de îngeri și săraci.

Stimate președinte, omul moare,
Nu pot să cred că huzurești mereu
Și nu mai e nimic să te-nfioare
În lumea tot mai fără Dumnezeu.

Stimate președinte, omul pleacă,
Nu pot să cred că nici acum nu-l vezi
În propriul lui plîns cum se îneacă
Și tu, prin lașitate, vrei să-l pierzi?

Stimate președinte, omul nu e,
Nu pot să cred că ceri încă un vin.
Cine-ar putea tăcerea să-ți răpuie?
Nu-ți șade bine fără un suspin…

14 iunie 2015

Anunțuri