Sufletul a-nverzit de Tine,

Stepa din mine a-nflorit,

Ochii au devenit coline

Și gura–clinchet nesfîrșit.

 

Cu inima îmbujorată

Alerg în Azi din tristul Ieri

Și nu mai sunt ce-am fost odată:

Făptură-a veșnicei tăceri.

 

Un snop de răni aprind–să ardă!

Iar lacrimile-n vas de lut

Ți le aduc, Preasfinte Tată,

Să le tămădui c-un sărut!

Anunțuri