Drag Poet, cum n-au să fie-n Ţară,
Dincolo de toate ce nu crezi,
Am visat c-am fost la tine-aseară
În biroul strîmt, unde lucrezi.

La un geam unde vuiau oceane
Te-ntrebam de domnul Savaot.
Dacă nici tu nu ştii, Adriane,
Ce să-ţi spunem noi, muriţi de tot?

La ce bun să completăm aiurea
Cartea cărţilor de poezii,
Unde-a evadat din dor pădurea
Cu tot neamul ei de ciocîrlii?

La ce bun să zboare în uitare
Cîrduri de poeți adevărați,
Care-n lipsa ta n-au apărare
Și-s de haita zilei sfîșiați?

Dacă tu nu-i ştii, sublimă liră,
Dacă tu nimic schimba nu poţi
În această tragică satiră
Noi ce-om face, nenăscuţi şi morţi?

Şi seduşi de nimfele trădării,
Şi abandonaţi printre erori,
Şi-ngropaţi în bolţile iertării,
Sub o cruce cuvîntînd cu flori.

Anunțuri