N-am apărut de mai mult timp prin centrul civilizațiunii moldave.

Azi am fost.

Și cînd tocmai voiam să-mi procur o sticlă cu apă plată, de la o terasă, hop și mă trezesc în față cu un președinte de partid din Blocul lui Leancă.

–Salutare, Maestre!–mă acuprinde el.

–Dar de ce l-ai părăsit pe Leancă?– brusc îl întrerup. Erai să bei cogniac acum, sau șampanie. Ca un învingător. Dar așa ești învins și beai numai apă. Ca mine.

–Eu nu drujăsc cu mudacii, mi-a răspuns președintele și s-a dus spre mașina-i de lux.

Într-o clădire administrată de Primăria Chișinăului sunt invitat în cabinetul unui fin de-al unui deputat liberal, viitor ministru. Îmi propune o farfurie plină cu miez de nuci. E fericit lulea că Partidul Liberal va avea iarăși scaun la praznic. Este entuziasmat din cale afară de faptul că Securitatea va reveni, pentru a doua oară, ghimpiștilor.

––Pînă mai ieri Ghimpu și ai lui tare se mai bucurau că-i lăudai. Dar de la o vreme nu prea scrii ceea ce trebuie despre noi…

Tocmai intrase în biroul său un fost consilier de-al lui Urechean cel Primar general, așa că l-am lăsat fără nici un răspuns. Din păcate…

În stradă dau nas în nas cu un politolog de la Institutul de analiști „Ibis-Viitorul”, proaspăt racolat de-o Platformă proFilat.

Îl salut, din obișnuință.

El întoarce capul și pleacă mai departe, spre nu știu care serviciu…de…informații…

În drum spre casă, povestesc unei flori despre cele trei (între)vederi cu politicieni de azi.

–E timpul să-i lauzi, Bătrîne!–aud dintr-odată. Partidele acceptă osanale, iar cele de la Putere mai știu și să mulțumească pentru ele. Te rog să lauzi mîndra Alianță. Promiți?

Anunțuri