Îngerul şi săgeata (I) 
(nichitism)
Într-o zi am să vă las acest cer, al vostru
Şi-am să plec în niciunde să mor.
–Eşti o piatră-nflorind, n-o mai face pe prostul,–
Mi-a spus Îngerul din zbor.
 –Cum să nu pot muri? — întrebam norii galeşi,-
 Vreau în voi, îngerime, să mor!
 –Eşti o piatră născînd — mi-a zis Îngerul iarăşi
 Şi mi-a-nfipt o săgeată-n Iubire, cu dor.

Îngerul şi săgeata,II
(nichitism)

A venit la mine Îngerul foarte supărat
Şi a zis:”Dacă eşti atît fe puternic,
De ce nu învingi moartea din sine,
Poetule, tu”?

A venit la mine Îngerul enervat
Şi a zis:”Dacă eşti atît de adevărat
De  ce nu te cerţi niciodată cu moartea,
Poetule, tu”?

A venit la mine Îngerul
C-o săgeată în dinţi
Şi a zis:”Gata, m-ai convins,
Ai  învins moartea din tine,
Poetule, tu”.

A venit la mine Îngerul
Cu jerbe de flori
Şi a zis:”Gata, m-ai convins,
Te-ai certat pe moarte cu moartea pămîntului
Și ai învins-o murind!”

Nichita
Toate lucrurile fără chip
Au venit la tine,
Rugîndu-te închipuirea lor să fii.
Tu le-ai dat chip de arbori cîntători în stele
Şi cînd am vrut să dai alt chip iubirii mele
Nu mai aveai copaci, mi-ai dat doar cerul
Prin care umblu ca un cerşetor
Păşind pe astre, bocănind în lună,
Zadarnic ajungînd eternitate,
În zori legat la ochi c-o disperare
Să trec în Dumnezeu, să mă apună.
Emoţie cu Nichita
Veniţi, vă strig, îmi trece seara
Prin tîrgul singur şi flămînd
Şi-o să vedeţi cum cade ceara
Din ochiul lui Nichita blînd.
Anunțuri