Zilnic, de la ora 8 și pînă pe la 23:00,  sunt telefonat de oamenii de cultură indignați de ceea ce se întîmplă-n gubernie. Mă găsesc peste tot, cînd vor ei, orișiunde.

–-Ai auzit că primarul Chirtoacă a zis că Doga e mai mare ca Enescu și Porumbescu, luați la un loc?

–-Ai auzit că Paul Goma iar a fost pedepsit, acum și de moldovenii lui?

–-Ai auzit că primarul a hotărît de unul singur că poetul Andrei Mureșeanu e mare și că trebuie să fie considerat clasic și instalat imediat pe Alee, iar Matcovschi, Teleucă și Codru nu?

–Ai auzit că unii scriitori care au pensii de 8-9 mii de lei și îndemnizații grase din Academii au mai pus mîna și pe niște burse lunare de merit de 4.500 lei fiecare, iar noi murim cu 1000 de lei? Știi și taci?

–-Ai auzit că artiștii și demnitarii nu au nici un Dumnezeu? Știi că unii dau și alții acceptă denumiri de școli și străzi, fiind cu toții în viață? Îi susții?

–De ce unor oameni de cultură care-s arhibogați statul le mai dă, iar nouă ni se iau și puținele zile ce le mai aveam? De ce? De ce? De ce?

–De ce la unele teatre de stat se montează spectacole cu vidme dezbrăcate de toate tainele și cu replici vulgare, ca la Piața Centrală?

–-Ai auzit că șeful Secției Cultură din raionul Anenii Noi, Vasile Moroșanu, va fi eliberat din post, deși nu i-au găsit nici un motiv pentru asta? Dumneata  știi că ceea ce nu face Chișinăul face el acolo?

–De ce nu te ajută nimeni să editezi Dicționarul scriitorilor români contemporani de pretutindeni și Antologia poeziei românești din mileniul trei? E drept că Ministerul Culturii și Primăria ți le-au respins, după ce-ai trudit la ele 5 ani?

–Știi că omul lui Braghiș-Lucinski-Filat-Leancă, marele compozitor Ghenadie Ciobanu cînd a fost ministru al Culturii a făcut din Conservator–Academie de toate și pentru nimic, încît azi acolo e harababură?

–-Știi că același Ciobanu, cînd era ministru, a privatizat Atelierul de producție al Ministerului Culturii din strada Armenească, l-a trecut pe numele sorei lui, care are și ea partid, iar azi acolo e Piață en-gros de mezeluri, brînzeturi și prezervative?

–-Nu vezi că toți scriitorii pupă mîna banditului Filat? Și actorii? Și compozitorii? Și muzicienii?Chiar nu vezi? Ai orbit? De ce taci?

–-De ce nu se mai aude nimic de Festivalul „Steaua Chișinăului–Steaua Moldovei?”

–-De ce stai acasă, fără de lucru, omule? Spune!!!

–-De ce taci referitor la oamenii de cultură? Știi că formația „Noroc” a fost ajutată să fie desființată? Știi că orchestra națională de muzică simfonică(dirijor–Gheorghe Mustea) urmează a fi desființată și ea, din cauza sărăciei?

–De ce vezi cine sunt promovați, editați și premiați de către stat și taci? Nu ți-i rușine??? Hai spune: Chiar nu ți-i rușine că taci la nesfîrșit despre noi?

Recunosc, îmi este foarte rușine.

Mi-i scîrbă, mai bine zis.

Pentru că știu mult mai multe decît îmi relatează oamenii de cultură, marii oameni de cultură și artă din semiMoldova.

Tac pentru că nu-i pot ajuta. Nici strigătul meu nu mai răzbate demult nicăieri.

E unul în pustiu, iar Pustiul domină în acest teritoriu de ani buni. Blogurile mele, vreo 10 la număr, cu excepția unuia, au fost șterse, la ordinul lui Filat, de peste tot.

„Vasilcău ne încurcă să lucrăm, din cauza lui nu putem face din Republica Moldova o poveste de succes!!! Tăiați-l imediat!”–așa „i-a rugat” Vladimir Vasilevici pe cei de la Unimedia, AllMoldova, Jurnal.md, VoxPublika, inprofunzime.md și multe alte portaluri.

Și ei s-au conformat, fără cîrtire.

Din luna mai 2015 aștept un răspuns la un demers prezentat primarului Chirtoacă, referitor la susținerea ediției a XXI-a a Festivalului-Concurs Național de Muzică Ușoară pentru Copii și Tineret „Steaua Chișinăului–Steaua Moldovei”, care moare.

Am căutat-o îndelung la telefoanele mobile și fixe pe dra Culev, șefa Culturii din Chișinău, acolo unde a fost remis demersul.

Nu e domnișoara.

E mereu ocupată.

O secretară răspunde la toate numerele ei, promițînd că va reveni.

Sunt 3 luni de cînd tot aștept să revină.

Sunt unul dintre mulții oameni de cultură care au fost bruscați și discriminați neomenește de acest șef, care parcă urăște Cultura și oamenii ei.

Cu doar cîteva excepții, folosite pentru PR.

Ea seamănă leit primarului, care în afară de faptul că-i prețuiește pe Doga, Vangheli, Ungureanu, Iovu  și încă vreo 2 artiști, e supărat foc pe ceilalți fiindcă „îl șantajează atunci cînd i se adresează cu vreo propunere”. Loturi și străzi are, în consecință, numai  pentru cine vrea a lui.

Gîndirea lui, este clar.

–-Cărți nu edităm, festivaluri cu tradiții nu finanțăm,  avem 110 milioane de lei pentru Cultură, dar sunt pentru cei novici, pentru alții, n-avem nici 20 de mii de lei pentru voi, dar noi, sinceră să fiu, i-am și terminat în doar 3 luni, mi-a zis dra Culev în septembrie 2014.

Adică mi-a scuipat drept în față. Mințind fără rușine. Și m-a trimis drept în…Direcția Educație, Tineret și Sport a Primăriei.

Că cei de acolo au mai mulți bani decît noi, vorba ei.

Slavă Domnului că a intervenit un deputat, un purtător de cuvînt-șef de Direcție și-o altă șefă de Direcție ca să repună în drepturi, momentan, ceea ce omisese, rîzînd, marea Șefă!

Ministerul de ramură, spre deosebire de Primărie, a susținut ediția „în pregătire” cu o sumă infimă care nu salvează un Festival. Cu cea mai mică sumă de la 2009.

Oricum, e mai mult decît deloc, fiindcă sunt alte persoane care au zeci de festivaluri de ii, catrințe, ițari și lavande, ale căror proiecte trebuie toate finanțate din plin.

De la o vreme, într-adevăr, stau acasă. Îmi văd de cărțile mele.

Trăiesc în pacea Domnului și-n rugăciuni. Din cînd în cînd mai evadez, atunci cînd observ vreo nedreptate, și eu, naivul, sar s-o descompun, ca pe-o jucărie.

Am devenit mai tăcut. Închis în sine, ca-n poezia „Formular” de Vieru.

Fiindcă cei de-ar merita să audă strigătul unui om de Cultură care nu e din găști sunt foarte ocupați.

Nu răspund cu lunile, unii cu anii, la telefon celor care nu le sunt șefi.

Aceștia, încuiați în birouri, privesc filme porno, mănîncă semințe, sug ciocolate și-și fac planuri în ce țară exotică să se mai ducă-n multele lor vacanțe dintr-un an.

Și cu cine.

Iar eu, cel care am lansat, ca un nebun, sute de talente din toată gubernia la cele 20 de ediții anuale de festival și mi-am cheltuit viața scriind numai 46 de cărți nu sunt Factor de decizie în semiMoldova.

Eu abia de-mi pot agonisi pîinea cea de toate zilele și de existența mea nu ține cont nici o Primărie, nici un Minister, nici alte instituții de stat.

Mi-i scîrbă, într-adevăr, de ceea ce se întîmplă în toate domeniile.

Părerea mea e că alunecăm, în mod zilnic, spre pierzare.

Viața politică, cea economică, cea socială, cea culturală–toate sunt înviermuite.

Luxul material este biblia omului de la Putere.

Care crede că e veșnic și-n post!

Care preferă să pițigăiască-n engleză sau franceză și să te mintă precum n-o pot face Actorii.

Nu e trist unde-am ajuns în falsa democrație.

E TRAGIC!

Am staționat aici cu scrisul, deschid ferestrele toate și strig: „Doamne, Iisuse Christoase, Fiul lui Dumnezeu, oare de ce mă împovărează lumea cu aceste păcate, de parcă n-ar fi Crucea păcatelor mele destulă, încît să mă frîng sub greutatea ei, în permanență?

De ce oamenii îmi fură somnul și pacea dăruite de Tine și degeaba mi se tot jeluie, cînd eu nu sunt Factor de decizie în gubernie?

Mi-i scîrbă, Doamne, și m-aș duce-n pustie, numai să nu mai aud de fosile cu chipuri de om, de prăpăstii cu rîs ne-ntrerupt, de jigodii ce-și tot fac manichiura și pedichiura în case de stat!

Mi-i scîrbă, Doamne Sfinte, și mi-i somn…

Anunțuri