L-am privit aseară, timp de 5 minute, pe Andrei Năstase.

Mi-a fost destul să-i ascult o frază.

Noul Narcis al  politicii moldave a zis: „Noi cerem demisia conducerii formale a Republicii Moldova”.

Asta cum?

Dacă e aleasă, în urma unor alegeri libere și democratice de către popor, guvernarea e formală?

Sau, poate, formal e pînă la urmă poporul, care-i dus de nas de DAdoni?

Și care popor, perfect  formal, va trebui să aleagă o nouă guvernare, perfect formală și ea, în ziua alegerilor anticipate visate de verii cei Țopi?

Dacă Timofti a fost ales de parlament, conform Constituției, înseamnă că e președinte formal?

Dacă Streleț a fost votat de parlament, înseamnă că e un prim-ministru-fantomă?

Dacă dl Chirtoacă a fost votat de chișinăuieni înseamnă că e „fiu de cățea”(revista „Meduza”, după Năstase) și primar formal?

Aceasta înseamnă că legislația în vigoare e una formală, dle AVOCAT Năstase?

Dragii mei, Dumnezeu să vă ferească de așa avocați, ca să nu vă pierdeți banii în vînt.

Dacă dl Năstase era unionist îl credeam. Fiindcă acest stat e unul cioplit de către doi farisei: Stalin și Hitler, la un bairam.

Și pentru unioniști Republica Moldova, cu tot cu legislație, e un anacronism al istoriei.

Dar avocatul Năstase nu e unionist. Se declară român în revista rusească  „Meduza”, dar neunionist. Tot acolo dînsul mai zice: „Помимо того, что я прекрасный человек, я еще и не тупой. Я знаю, что вокруг много желающих [возглавить протест]. Если они докажут, что они, как я, то я их пущу. А если нет, то нет. Как по-другому? Mне всего лишь нужно, чтобы у нас получилось. Получится — я обязательно останусь в истории!” (În afară de faptul că eu sunt un om deosebit, nu sunt nici prost. Eu știu că în jurul meu sunt mulți doritori de a conduce protestele. Dacă ei vor demonstra că ei sunt ca mine, le voi permite. Dacă nu–nu. Cum altfel? Eu nu-mi doresc decît să ne reușească. Dacă ne va reuși atunci eu numaidecît voi rămîne-n istorie!)

Dumnezeu să vă ferească de așa pretinși dumnezei, gravizi de mîndrie și de iubire de sine.

Numai un păun poate fi ca Năstase.

Îngîmfat, cu pene multe și colorate, cu moț pe frunte, cu mers de damă de companie și priviri îmbietoare spre gard.

De după gardul Grădinii Zoologice am văzut prima dată un păun.

Și l-am compătimit.

Ca și Grigore Vieru, care încă tînăr fiind, pe timpul lui Brejnev, a scris într-un poem: „Erou nu sunt, Măriri nu cer, Sunt fericit că n-am cîntat păunii.”

Anunțuri