Cîte o taină…
El nu și-a căutat în om dreptatea
Și a rămas ce-a fost, de neclintit:
Duhovnic ce picta eternitatea,
Cîntînd ca un ceresc arhimandrit.

–––––––––––––-
Nu s-a dezis de unicul stăpîn
Atunci cînd i-o ceruse prigonirea.
Basarabean în sînge și român,
El și-a-nmulțit și-n temniță Iubirea!

––––––––––––––
Apostol Bucureștilor, milos,
Zugrav de suflete crezîndu-l unii
Și isihast, smerit și cuvios,
Pe care-l salutau merii și prunii,

––––––––––––––
Rugîndu-l, aplecați, să ia, zglobiu,

Cîte o taină Sofian Boghiu.
12 septembrie 2015

Straie de Veșnicie

Se scutură de-orgoliu iasomia,
Jertfindu-și patrafirul diafan
Și intră-n mănăstirea Sihăstria,
Pînă la Ioanichie Bălan.

–––––––––––-

Se leapădă de ură ciocîrlia,
Jertfindu-și clinchetul cel suveran
Și intră-n mănăstirea Sihăstria,
Pînă la Ioanichie Bălan.

–––––––––––-

Se-apleacă sufletul, lăsînd urgia
În dreptul porții, ca un bolovan
Și intră-n mănăstirea Sihăstria,
Pînă la Ioanichie Bălan,

–––––––––––––

De unde floarea, pasărea și eu
Ieși-vom îmbrăcați în Dumnezeu.

12 septembrie 2015
Chilie-n trandafiri
(monologul Sfîntului Paisie Aghioritul)
Eu sunt nimic, ce să-ți dau eu
Fără de timp, fără apus?
Darnic în sfinți e Dumnezeu,
Darnic e dulcele Iisus.

––––––––––-
Sunt păcătos, doar cînd mă rog
Chilia mea e-n trandafiri.
Atunci mă simt ca un olog
Care se sprijină-n psaltiri.

–––––––––––-
Dărîmă casa care-o ai,
S-a învechit, fă-ți alta nouă.
Trei litere-s în Iad și-n Rai,
Dar numai peste Rai e rouă.

––––––––––––-
Alege Raiul așadar,
Smerește-te neomenește,
Bea-ți suferința din pahar
Și bucură-te îngerește!
12 septembrie 2015

Calea părintelui Paisie Olaru
Plîngea cu cel care plîngea,
Zîmbea cu cel care zîmbea,
De orice laudă fugea,
Pe nimenea nu judeca,
Pe nimenea nu defăima,
De oameni mari se tot ferea
Și de-a lor prețuire grea.

Blîndețea mi-l scria în Cer,
Dragostea-i fuse giuvaier,
Smerenia–curat lăicer.
Orb și-asurzit, dar nu stingher,
Cu sufletu-i aurifer
Urca scărițe de mister,
În mîini c-un acatistier.

–––––––––––
–Paisie!!!,- Domnu-l striga
Și-n Raiul Său îl răsădea.
13 septembrie 2015

 

Neodihna de dincolo

Plouă și sufletul se întomnează.
Într-o chilie de la Frăsinei
Părintele Ghelasie-nchide ochii,
În rugăciuni surpat, sub norii grei.

Un pustnic văzător cu Duhul veșnic,
Purtînd icoana Domnului la piept,
Se leapădă de-o caznă pămîntească,
Plecînd la tronul Celui bun și drept.

Plouînd, se clatină, parcă să cadă
Vremelnicia veșniciei lumii.
Din Cer, c-o tămîierniță în mînă,
Coboară luna, pe marginea humii.

Acolo, unde-n grabă-și dori tihna
Gheorghe Ghelasie. Și neodihna!

12 septembrie 2015

Anunțuri