Pîndește-o boală gravă printre noi:
Cea a Uitării. Dată ni-i mereu.
Și-n lumea guvernată de copoi
Nici timp nu e, nici loc de Dumnezeu.

Cei care-L cîntă-n versuri au fost duși
În închisori, ca-n vremuri de sclavie.
Acolo s-au sfințit și-au fost răpuși,
Dar Tatăl i-a-nviat în Veșnicie.

Ciurunga, Crainic, Voiculescu, Dorz,
Tudor și Gyr, Strihan și Andronescu,
Țepelea, Lațcu, Grossu și ne-ntors
Gafencu, Militaru, Vulcănescu,

Anania, Coposu, Ioanid
Și cîți mai fost-au pentru Trinitate
Să fie scoși pe frig și puși la zid,
Să-și poarte Crucile cu demnitate?

Eroi întru Christos–așa îi văd,
Care scriindu-și versurile-n gînd
Au ars pe rugul marelui prăpăd
Și-acum sunt îngeri, inimi luminînd!

15 septembrie 2015

Fotografia postată de Traian Vasilcău.
Anunțuri