Eu n-am la cine merge decât la Tine, Doamne,
Afară de Tine toţi m-au părăsit.
Afară de Tine toţi m-au uitat.
Clopot ruginit este astăzi inima mea.
Ierburi arse pe rugul deznădejdilor multe sunt mădularele mele.
Soare stins în amurg – aşa arată acum, obosite,
Privirile mele.

Eu n-am la cine merge decât la Tine, Sfinte Iisuse Christoase,
Prunc mântuitor de Omenire întreagă.
Iată că trebuia să vină un prunc să ne mântuie de păcat şi nerozie pe noi, făcătorii de prunci,
Iată că trebuia să vii Tu, Sfinte Iisuse, în fiecare clipă, să vii la uşa inimii mele şi să baţi, şi să mă rogi Tu pe mine, cel etern păcătosul, să accept să mai fiu transformat.
Te rog, transformă-mi, Sfinte Iisuse, fruntea în clopot de aur, miraculos, sunător în neprihană. Te rog, transformă-mi, Sfinte Iisuse, ochii în pânze de cer, pe care mâinile Tale să aştearnă duhovnicescul palat al Mirării. Te rog, transformă-mi, Sfinte Iisuse, inima înlăcrimată în templu pururi deschis pentru orice frunză bolnavă de-atâta cădere, pentru orice suflet disperat în noapte şi-n zi, în iarnă şi-n vară, acum şi în veac.

Eu n-am la cine merge decât la Tine, Doamne,
Afară de Tine toţi m-au părăsit.
Afară de Tine toţi m-au uitat.
Şi-avându-Te, pe-atât mai am Iubirea!

Fotografia postată de Traian Vasilcău.
Anunțuri