La Cetatea Neamț o floare

A zbucnit printre zăvoare

Și-a pornit pe zid, spre soare,

Și-a pornit pe zid,  spre soare.

 

Crește ziuă, crește noapte,

Floarea suie pe cetate,

Ducînd cerului o carte,

Ducînd  cerului o carte.

 

S-o citească îngerii,

Să afle că mai sunt vii

În cetate oamenii,

În cetate oamenii.

 

Și că dintr-un veac’ n alt veac

Tunurile-n somnuri zac

Și  tăcerile-n iatac,

Și tăcerile-n iatac.

 

Tîrgu Neamț,

25 octombrie 2015

 

Anunțuri