Vlad Filat este om serios.

Așa a fost mereu, pîna la Angela și Olea, care acum au devenit cele mai bune prietene de pe pămînt.

Toți se solidarizează în jurul „politicianului nr.1″, inclusiv tîrfele de lux.

Vlad, repet, este om serios.

El dacă promite–face!

A promis, în ziua arestului, că ne va scrie din pîrnaie. Și a scris.

Ieri, la Curtea de Apel Chișinău, dînsul  mi-a înmînat prima pagină din prima lui carte ce va apare, sperăm, în 2016.

Iată scrisoarea: ” Dragul meu mare prieten Traian,

Știu că nu mă iubești, fiindcă ai un miliard de motive ca să nu mă iubești pe mine, ticălosul, care am iubit cel mai mult banii, curvele și lichelele gata să pupe orice și oricînd și oriunde le spuneam eu.

Mai ții minte anul electoral 2009? Cînd ai fost de acord să mergi cu PLDM-ul în 65 de sate? În fiecare seară ne întîlneam la sediul partidului și îți mulțumeam pentru ecourile venite din teritoriu, încît îți spuneam, plin de fremătare: Fratele meu, dacă pierdem–pierdem cu toții, dacă cîștigăm–cîștigăm cu toții. Și am cîștigat!

Apoi a venit momentul să împărțim torta Puterii. Mai ții minte cum stăteam la terasa lui Călin Vieru, cu Serebrian și Leancă? Tu treceai cu un coleg de-al tău și ne-ai salutat, plecînd mai departe. Îți amintești că eu am sărit de pe scaun, te-am ajuns din urmă și te-am îmbrățișat, întrebîndu-te: De ce, fratele meu, ai uitat de noi? De ce nu mai vii la partid? Oare nu ne-am înțeles noi că dacă pierdem atunci pierdem cu toții și dacă cîștigăm atunci cîștigăm cu toții? Iată că, Slavă Domnului, am cîștigat. Te invit așadar, alături de noi, la guvernare!

Mai ții minte că în cîteva zile ne-am întîlnit în biroul meu de la partid? Și că am bătut palma, urmînd să stabilim în 7 zile unde-ți va fi locul de-acum înainte? Vina era a mea, fiindcă nu mă puteam hotărî ce post să aleg: ori cel de speaker ori cel de prim-ministru.

Știu că m-ai căutat și eu nu ți-am mai răspuns 8 luni de zile la telefon, nici la mail. Știu că ai apelat și la Leancă, Palihovici, Godea, Agache, Șleahtițchi, Rusu, cumătrul tău Gh. Ciobanu, consilierul meu de bază Sturza și alții. Știu că nu ți-am ajutat nici cu un leu festivalul, eu preferînd să ajut alte festivaluri, ce se organizau doar sub înaltul meu patronaj de prim-ministru, deși nu alți directori de festivaluri, ci tu ai înghețat pentru mine în februarie-martie 2009 prin casele de cultură fără uși și ferestre din toată Moldova.

Fratele meu, am fost un idiot! Recunosc abia acum, cînd stau între 4 pereți cu 2 bărbați și meditez îndelung asupra întregii mele vieți de pînă azi.

Bădiță Traian, mai ții minte cum, după cele 8 luni de tăcere a mea, ai părăsit PLDM-ul la 6 iunie 2010? Tocmai cînd toți profitorii dădeau năvală tu mă părăseai, fiindcă eu te părăsisem, ca un neghiob, mai întîi.

Mai ții minte cum am tăiat de la gura copilului tău botezat de omul meu, Ghenadie Ciobanu, suma de 5500 de euro, ce ți s-a cuvenit pentru scrierea libretului la muzicalul „Porțile?”, montat de PLDM în scena Palatului Național și prezentat 2 zile la rînd în noiembrie 2010? Fără tine, evident.  Copilul tău de 4 ani avea nevoie de leacuri și pîine, dar inima mea era, Doamne, ca de cîine…

Mai ții minte cum am ordonat ministrului de interne Roibu să-ți deschidă dosar penal ție și prietenilor tăi și să vă amenințe prin beciul Departamentului de urmărire penală a MAI-ului?

Credeam c-ai să cedezi… Credeam că îți va fi frică și vei deveni și tu lichea, așa cum au devenit mulți scriitori și jurnaliști din republică. Ba mai mult, nu știu de ce eram ferm convins că va fi anume așa…

Bădiță, mai ții minte cum am dat ordin la toți ogarii mei de presă să te sfîșie, deshumînd tot compromatul KGB-ului sovietic și să te pună la zidul infamiei, fără de milă?

N-ai uitat cum am pus pe urmele tale și-ale soției tale niște mercenari care să vă urmărească și să vă intimideze prin tot orașul?

Mă enerva la culme că știai totul despre viața mea preacurvioasă cu Angela, cînd nu eram încă divorțat de Sanda. Turbam că știai și despre Olea, cînd abia mă căsătorisem, de ochii lumii, cu Angela. Nu puteam tolera faptul că știai și despre relațiile mele cu unii bărbați din partid și nu numai de-acolo…

Îmi venea să te-ngrop cu zile și să dau eu cu lopata pămînt peste sicriul tău.

Și uite cum se-ntîmplă în viața aceasta.

Eu, care îți săpam groapa, cu mîinile sclavilor mei, am căzut singur în ea, de m-am transformat, doar într-o clipă, din proprietar de sclavi chiar în sclav!

Știu că e urît cum am procedat cu tine și-mi este, pentru prima dată în viață, rușine, dar nu pot să nu zic ceea ce vreau, cu tot dinadinsul, la sfîrșitul acestei scrisori: Fratele meu, am fost un om credincios al satanei, am pus pe butuci singura bancă de stat, cot la cot cu prietenul meu Ilan Șor, am dat cu barda în Dumnezeu, folosindu-i numele în scopuri mercantile, crede-mă, cu certitudine așa  a fost…  M-am îmbogățit pe spatele oamenilor, ca un ticălos notoriu, am preacurvit cu cine-am dorit și mi-a plăcut să fiu înconjurat  doar de lichele și proști.  Recunosc, am greșit în fața Domnului și în genunchi îi cer milă, îndurare și, dacă se poate, iertare.

Ai putea să mă ierți și tu, Traiane și să aprinzi pentru mine cîte-o lumînare de sănătate?

Roagă-te pentru mine, bădiță, pentru sufletul meu, care a renăscut în celulă și parc-ar vrea să-nflorească în prag de iarnă, dar e încă așa de plăpînd…

P.S. Știu că pentru serata ta de creație din 10 decembrie nu s-a oferit nimeni dintre milionari să te susțină material. Știu că o faci pe datorie. Promit să-ți dau o mînă de ajutor. Cu întîrziere de 6 ani de zile.

Doamne, Ajută!

Cu drag,

Al tău frate,

Vlad”.

 

Anunțuri